Argumentare pe pastel
Răspunsuri la întrebare
Pastelul. Opera lirică
– argumentare – „Iarna”, de Vasile AlecsandriPastelul este specia genului liric, în versuri, în care este descris un peisaj dinnatură, prin intermediul figurilor de stil, şi autorul îşi exprimă sentimentele şiimpresiile prin intermediul eu-lui liric.„Iarna”, de Vasile Alecsandri este un pastel deoarece prezintă tabloul unei zilede iarnă, în care predomină albul ce simbolizează puritatea, infinitul, dar şi frigul.Titlul este un substantiv comun, articulat cu articol hotărât, care numeşteanotimpul descris în poezie.Prima strofă cuprinde o panoramă a întregii ţări aflate sub imperiul iernii şicare, personificată, primeşte „fiori de gheaţă” pe ai săi „umeri dalbi”. Iarna este şi ea personificată şi cerne zăpada ascunsă în norii comparaţi cu „lungi troiene călătoareadunate-n cer grămadă”. Imaginea creată prin această comparaţie este simetrică,aproape ca în oglindă: troienele de pe pământ se oglindesc, metaforic, în cer şi primesc epitetul de „troiene lungi” şi „călătoare”. Tabloul de început esteînfrumuseţat şi de comparaţia sugestivă a fulgilor cu „un roi de fluturi albi”,comparaţie ce se bazează unele trăsături comune: gingăşia, culoarea, fragilitatea şizborul delicat.Tabloul iniţial este reluat în strofele a II-a şi a III-a prin prezentarea spaţiuluicosmic şi al celui terestru. O enumeraţie dublată de o repetiţie evidenţiază faptul căiarna a pus stăpânire peste spaţiu şi peste timp: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţaninge iară”. Folosirea adverbului „iar”, în forma lui arhaică, completează efortulfigurilor de stil, accentuând ideea de abundenţă a ninsorii. Personificată, ţara estecomparată cu un oştean care îmbracă metaforica „zale argintie” şi porneşte la luptăîmpotriva iernii, o luptă care implică ideea de rezistenţă. Inversiunea „mândraţară”subliniază faptul că acest „oştean” este mândru de frumuseţea şi de curajul său.Comparaţia amplă din finalul strofei a II-a redă imaginea unui soare palid şidepărtat, acoperit de nori, care abia se vede, la fel cum, pentru omul matur, abia seîntrevăd anii de început ai vieţii, redaţi printr-o frumoasă metaforă. „vis de tinereţe”.Priviţi din iarna vieţii, visele din tinereţe sunt cuprinse de norii uitării.Trecerea la planul terestru se face printr-o enumeraţie care sugerează că întreguniversul este cuprins de fiorii iernii: „…pe câmp, pe dealuri, împrejur, îndepărtare…”. Ninsoarea este atât de abundentă încât, pentru zugrăvirea unor banali plopi, este folosită o comparaţie metaforică: „Ca fantasme albe, plopii înşiraţi se perdîn zare.”. Pentru a spori starea de incertitudine, de frică, de singurătate, este folosităenumeraţia: „…întinderea pustie, fără urme, fără drum.”.Parcă prevestind bucuria din ultima strofă, epitetul „satele perdute” sporeşteexpresivitatea tabloului descris, sugerând încercările vieţii de a birui frigul şi moarteanaturii, prin apariţia unor fumuri care se ridică din hornurile caselor
Răspuns:
Explicație:
In attach gasesti modelul aplicabil pentru argumentarea unui pastel
succes !
