argumentati ca poezia voi brazi -nalti incetinati este creatie lirica
Răspunsuri la întrebare
Doina este o poezie lirică ce a aparut din timpurile vechi în tradiția noastră orală, specifică folclorului românesc, care exprimă o varietate de sentimente ( de dor, de jale, de iubire, de dragoste, de revoltă ), fiind asociată de obicei de o melodie adecvată.
Titlul denumește specia literară în care se încadrează poezia, procedeu specific literaturii populare. Este dat de primul vers al poeziei, procedeu des întâlnit în literatura populară, la specia doină. La modul general, primul vers al unei doine copiază titlul acesteia: ” Voi brazi- nalți încetinați ”.
Tema - literatura populară reprezintă oglinda spiritualității unui popor, reflectând modul de a gândi, de a percepe lumea, existența în general, specific comunității. Doina îl însoțește pe românul din comunitatea tradițională de-a lungul vieții, fiind reprezentată de bucurie, ca și la necaz.
Limbajul doinei este unul de factură populară, susținut de prezența formelor populare ” încetinat „ / ” băcițe ” / ” țancuri ” / ” lăsători ”.
Primele versuri reprezintă interogația adresată brazilor, personificați, de către omul neliniștit de curgerea anotimpurilor și transformarea naturii ” Voi brazi - nalți încetinați / de ce foc vă legănați? ”. Răspunsul naturii reprezintă o argumentare a faptului că timpul trece, dar, pentru natură, în existența sa veșnică, scurgerea timpului înseamă doar derulare firească a zilelor, lunilor, anilor.
Sentimentul generat care se desprinde din răspunsul brazilor este melancolia. Natura, personificată într-un bătrân înțelept, contemplă imaginea derulării firești a timpului, are sentimente de nostalgie regretând vara, anotimpul veseliei și al bucuriei, amintindu-și plăcerile oferite de aceasta. Enumerația ” Rămân stâni fără stăpâni, / Strughițe fără oițe, / Scaune făr de băcițe, .... ” și repetiția: ” Voi brazi - nalți încetinați / de ce foc vă legănați? / Noi, cum ne-am legăna / p-aici pustiu rămâne .. ” au rolul de a accentua aspectele importante, detaliind imaginea prezentată, făcând din cititor un martor al dialogului imaginar. Astfel repetiția verbului și a prepoziției în cadrul unei enumerații gradează starea de tristețe, iar figurile de stil (+exemple) au menirea de a sublinia starea de dezamagire, produsă de aproprierea iernii.
La nivel formal poezia este strucutrată sub forma unui dialog imaginar între om ( eul liric ) și natură ( brazi. ) Metrica este tipic populară: versuri mijlocii, având măsura de 7-8 silabe, rima împerecheată și ritm trohaic.