Question

argumente pentru plecarea lui nica

Answer 1

Nica a procedat gresit deoarece nu a ascultat si a incalcat sfintul cuvint al parintilor

Answer 2

Amintirile. Intâiul roman al copilariei din literatura noastra, este în acelasi timp si o imagine luminoasa a satului moldovenesc, pastrator al traditiilor si al credintelor populare. Este urmarit drumul în viata al eroului Nica al lui Stefan al Petrei si al Smarandei Creanga, de când începuse "a merge copâcel" tinându-se de "prichiciul vetrei cel hmuuit" din casa parinteasca de la Humulesti, pâna când, ajuns "holtei", din pacate, trebuie sa-si paraseasca cu greu satul pentru a pleca la Iasi, dupa hotarârea mamei sale.

Pe lânga imaginea satului natal asupra careia revine neancetat scriitorul, drumul scolilor urmate de Nica, la Humulesti, Brosteni, Târgu-Ncamt, Falticeni si Socola, ocupa un loc important în opera.

Ultimul capitol începe cu o emotionanta evocare a satului natal, în detaliile sale caracteristice, si a oamenilor de care se simte legat prin toate fibrele sufletului sau. Este acel spatiu unic, binecuvîntat si ocrotitor al copilariei, în care a trait bucuriile vârstei lipsite de griji si de care nu vrea sa se desparta.

Refuzul lui Nica de a-si parasi satul este sugestiv subliniat printr-o tripla comparatie: "Cum nu se da scos ursul din bârlog, taranul de la munte stramutat la câmp, si pruncul dezlipit de la sânul mamei sale, asa nu ma dam eu dus la Humulesti in toamna anului 1855, când veni vremea sa plec la Socola, dupa staruinta mamei".

Motivele refuzului sau de a-si parasi satul sunt prezentate cu elocventa si umor. Eroul era legat afectiv de sat, de familie, de tovarasii sai de joaca. Ii placeau oamenii veseli, atmosfera de sarbatoare, ce domnea în desfasurarea tuturor datinilor stravechi: sezatori, claci. hore. Nica era în plus la vârsta primelor iubiri ("eram si eu holtei, din pacate"), când gândea cu nostalgie la primele saruturi furate fetelor din sat si la doinele de dragoste si dor ale lui Mihai "scripcariul". Un alt motiv de neliniste era distanta mare dintre Humulesti si Iasi, în comparatie cu Târgu-Neamt sau Falticeni, unde fusese plecat la scoala. La acestea se adauga spaima provocata de ideea plecarii într-un "loc strein si asa departat", încât legaturile sale cu satul le simtea rupte pentru totdeauna: "Iasii pe care nu-i vazusem niciodata, nu erau aproape de Neamt, ca Falticenii.. ".

Nereusind sa o înduioseze pe Smaranda, care ramâne neclintita în hotarârea luata, în ciuda deznadejdii lui Nica ("- Nu ma duc, mama, nu ma duc la Socola, macar sa ma omori! ziceam eu plângând cu zece rânduri de lacrimi"), eroul accepta cu durere si "amaraciune " sa plece ca doar "ursul nu joaca de bunavoie ".

Partea a doua a ultimului capitol prezinta drumul lui Nica însotit de Zaharia lui Gâtlan de la Humulesti la Socola,  in caruta lui Mos Luca, "cu caii lui ca niste zmei". Aceasta etapa reprezinta continuarea drumului simbolic în viata.

Plecarea are loc, semnificativ, într-o dimineata de sarbatoare, "de Taierea capului sfântului Ioan Botezatorul", când "fetele si flacaii gatiti frumos", "foiau prin sat cu bucuria zugravita pe fete ", sporind tristetea si amaraciunea celor doi care îsi luasera ramas bun de la parinti "cu ochii înecati in lacrimi" si plecau la drum "suparati si plânsi ca vai de ei". Contrastul dintre veselia si aerul de sarbatoare ce domneau în rândul celor ce ramâneau, in comparatie cu durerea celor ce plecau "ghemuiti" în caruta lui mos Luca, "ducandu-se surgun dracului pomana", accentueaza dramatismul situatiei.