Argumenteaza ca textul Pe inserate de Octavian Goga este descriere
Răspunsuri la întrebare
Salut!
"Pe înserate" de Octavian Goga (descriere literară)
"Pe înserate" de Octavian Goga este o operă descriptivă, în care eul liric surprinde, prin sensibilitatea trăirilor sale, imaginea luncii odată cu lăsarea serii la vreme de primăvară. Descrierea de tip tablou este modul de expunere prin care sunt fixate coordonatele temporale şi spaţiale ale cadrului natural evocat: "pe înserate", "pe-ntinsul luncii".
În primul rând, din punct de vedere structural, poezia este alcătuită din cinci strofe, fiecare catren dând culoare unui secvenţe distincte a peisajului. Privirea eului liric coboară dinspre cerul ce înveleşte misterios lacul, nisipurile, pajiștile, licuricii, mieii, firele de trestie, pentru a se ridica din nou înspre cupola lumii, prin intermediul glasului clopotelor înălţate către cer, în semn de rugăciune.
Mesajul poetic este exprimat prin limbaj artistic, bogat în figuri de stil care completează imaginile vizuale ("În mulcom zvon se-mbrăţişează / Cu apa trestia bolnavă") şi auditive ("S-aude toaca cum, grăbită, / În fag o bate-o gheunoaie"). Metafora "Mireasa cerului albastru" sugerează unirea sfântă a cerului cu seara, văzută ca amărăciune a sufletului poetului, personificările "De vraja ei tresare unda / Şi-nfiorează-se nisipul", "Din mâna cerului, părinte, / Se cerne preacuratul mir" evidenţiind comuniunea dintre natură şi om, împărtăşirea sentimentelor de tristeţe, de acceptare, de supunere la vicisitudinile realităţii sociale şi politice a vremii, dezvăluite de eul liric la final de poezie: "Să povestească lumii jalea / Înstrăinatului Ardeal".
Atmosfera este creionată cu sensibilitate elegiacă, prin îmbinare de suspine, lacrimi, credinţă, speranţă, sacrificiu ("Mireasa cerului albastru / Îşi împânzeşte-n ape chipul", "S-aştern bobiţele de rouă / Pe-ntinsul luncii patrafir"). Motivele poetice precum înserarea, pajiştea cu miei, toaca, clopotniţa, precum şi prezenţa altor elemente având conotaţii tainice, religioase (mir, părinte, patrafir), compun un cadru al înserării specific romantismului.
În al doilea rând, specific descrierii literare este grupul nominal (adjectiv - substantiv), observat în epitete "preacuratul mir", "mulcom zvon", iar timpul verbal caracteristic descrierii este prezentul ("se-mbrăţişează", "se odihnesc", "purcede"), reliefând percepţia subiectivă a eului liric.
În concluzie, "Pe înserate" de Octavian Goga este o descriere literară, deoarece poetul compune imaginea unui cadru natural surprins odată cu apropierea nopţii, exprimându-şi totodată jalea, amărăciunea, resemnarea, suferința cauzată de asuprire şi de înstrăinarea teritoriului românesc, prin sensibilitatea percepţiei proprii, folosind un limbaj figurat, încărcat de simboluri.