Argumentează in 2 pagini ca romanul ion este obiectiv si monografic dau 5 stele si 25 de puncte
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Opera lui Liviu Rebreanu se înscrie în modelul realismului de tip obiectiv, contribuind, în perioada interbelică, la înnoirea romanului românesc, prin două direcții: observația socială (Ion, Crăișorul, Răscoala) și romanul psihologic (Pădurea spânzuraților, Adam și Eva, Ciuleandra). Ion este un punct de referință în istoria romanului românesc, asupra căruia critica literară s-a fixat încă de la apariția lui, în 1920, Eugen Lovinescu apreciind că „Ion e cea mai puternică creație obiectivă a literaturii române și cum procesul firesc al epicii este spre obiectivitate, poate fi pus pe treapta ultimă a scării evolutive.”.
Ion este un roman realist de tip obiectiv, apariția lui marcând o schimbare de atitudine față de viața rurală, pe care o transfigurează în mod obiectiv. Rebreanu este adeptul romanului realist de tip balzacian, în care importante sunt acțiunea și personajele. În viziunea sa, literatura este „creație de oameni și de viață”, scopul ei este acela de a crea „pulsația vieții”, exprimând astfel dezideratul realist al autenticității în artă. După clasificarea lui Manolescu, Ion este un roman doric, formulă a romanului românesc de până la jumătatea perioadei interbelice, care „aparține unei vârste biblice de început și unui creator la fel de impasibil ca și Creatorul”.
Opera în discuție este și un roman social, veritabilă epopee a satului românesc transilvănean și o frescă a vieții articulate în spațiul rural, de la începutul secolului al XX-lea. Satul ardelenesc este transfigurat în datele lui esențiale, problematica lui fiind reprezentată de patima pentru pământ, de iubire, de marile evenimente din viața satului (nașterea, nunta, moartea), de obiceiuri, de tradiții și mentalități (hora, muncile agrare, organizarea gospodăriei țărănești, relațiile inter și intrafamiliale, condiția femeii), de condiția intelectualului.
Tematica generoasă (pământul, iubirea, destinul, familia, intelectualitatea românească) a impus realizarea unei construcții complexe. Romanul a apărut (din rațiuni editoriale, așa cum preciza autorul) în două volume: Glasul pământului și Glasul iubirii, fiecare titlu denumind o dominantă sufletească în evoluția personajului principal, Ion Pop al Glanetașului. Metafora glasurilor semnifică cele două chemări lăuntricee, obsesii ale protagonistului, care se constituie în termeni ai conflictului interior al acestuia. Montajul compozițional al romanului este unul logic, întâmplările fiind relatate în ordine cronologică, întocmai ca în romanul de tip tradițional.