Argumentează poezia" Amiaza"scrisă de Dimitrie Anghel ca fiind gen liric!
E urgent! Dau coroană!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:Genul liric cuprinde toate operele literare in care autorul își exprimă gândurile sentimentele și ideile in mod direct.
Poezia "Amiaza" de D.Anghel aparține genului liric având trăsăturile specifice:eul liric prezent, figuri de stil și imagini artistice, elemente de prozodie și sentimente profunde.
In primul rand eul liric este prezent în text prin puncte de suspensie:"Dar întristat în țărna iarăși își frânge trupul zvelt in doua...".In poezia citată sentimentele predominante sunt tristețea și starea de melancolie.Florile prind viață, emanând un sentiment de tristețe pentru lipsa unui nor de apa.
In al doilea rând figurile de stil și imaginile artistice sunt prezente in poezie:"trupul zvelt" epitet.Crinul și restul florilor sunt triste pentru că un nor de ploaie nu și a mai făcut de mult apariția."nu se purcede un nor de ploaie?" imagine dinamica.Autorul spune despre lipsa unui nor de ploaie.Rima poeziei este împerecheată, măsura versurilor este de 18-19 silabe, ritmul fiind trohaic.
In concluzie, prin argumentele exemplificate, opera citată aparține genului liric
Salut!
*****
Apartenenţa la genul liric a creaţiei "Amiază", de Dimitrie Anghel
Genul liric reuneşte toate creaţiile literare în care poetul îşi exprimă în mod direct stări şi sentimente, asumându-şi vocea eului liric, folosind un limbaj artistic.
Poezia "Amiază" se încadrează în genul liric, deoarece prezintă trăsăturile specifice ale acestuia.
Poetul, aflat în ipostază contemplativă, transmite starea de mirare şi tristeţe faţă de peisajul nemişcat la vreme de amiază, vara acaparând natura, grădina descrisă, cu valul său de căldură şi secetă. Eul lirirc îşi face simţită prezenţa prin interogaţia retorică "Şi lung priveşte-n sus, să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie?" şi prin exclamaţia "Ce n-ar da florile să aibă acum măcar un strop de rouă!" De asemenea, arşiţa este evidenţiată şi prin statismul imaginilor vizuale care domină poezia: "Văzduhul tot nu se-nfioară de niciun zbor de rândunică".
Un alt argument decurge din folosirea unui limbaj metaforic. În acest text, sunt prezente epitete ("trupul zvelt"), personificări ("florile-s trudite") şi metafore ("mărgele negre semănate pe drumuri albe de lumină"), cu rol de amplificare a stării de imobilitate, zăpuşeală a tabloului de vară.
În concluzie, poezia aparţine genului liric, deoarece poetul îşi exprimă starea de apăsare faţă de un cadru natural, asumându-şi vocea eului liric, folosind un limbaj figurat.