articulațiile oaselor:definiție, clasificare, dar exemple
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
O articulatie este ansamblul format din elemente care produc unirea a doua sau mai multe oase adiacente sau la distanta.
De studiul articulatiilor este responsabila artrologia/syndesmologia.
Anatomic vorbind, constituentele unei articulatii sunt, in mare: partea osoasa, partile moi interosoase si adiacente osuluiClasificarea acestora se face tinand cont de anumite criterii. Astfel:
- din punct de vedere morofologic se disting urmatoarele tipuri de articulatii:
a) sinartroze –particularitatea acestui tip de articulatii este interpunerea unui tesut conjunctiv solid intre elementele osoase. In cadrul acestui tip se diferentiaza doua subtipuri: articulatii fibroase si articulatii cartilaginoase.
Exemple de articulatii fibroase: suturi (craniene), gomfoze, sindesmoze.
Exemple de articulatii cartilaginoase:sincondroze (articulatia dintre marginea sternului cu coastele), simfize (simfiza pubiana, simfiza mentoniera)
b) diartroze (cunoscute ca si articulatii sinoviale) – caracteristic acestora este separarea elementelor osoase prin intermediul unei cavitati.
- din punct de vedere functional
a) articulatii fixe : sinartrozele
b) articulatii mobile: diartrozele
c) articulatii cartilaginoase: amfiartrozeSigur ca da. La fel ca si clasificarea generala a articulatiilor, cea a diartozelor se face in functie de anumite criterii.
Clasificarea morfologica certifica existenta articulatiilor:
- simple (printr-o singura pereche de suprafete articulare)
- compuse (caracterizate prin mai multe perechi de suprafete articulare)
- complexe (se remarca prezenta discurilor articulare sau a meniscurilor)
Clasificarea in functie de numarul de axe in care se produce miscarea:
- uniaxiale
- biaxiale
- triaxiale
- poliaxiale
Un alt criteriu de clasificare al articulatiilor sinoviale este reprezentat de tipul suprafetelor articulare. In acest sens exista:
- suprafete plane (articulatia intercarpiana)
- suprafete sferoidale (articulatia scapulo-humerala)
- suprafete trohoide (articulatia radioulnara)
- suprafete selare (articulatia carpo-metacarpiana a degetului mare)
- suprafete elipsoidale/ condilare (articulatia metacarpo-falangiana)
- suprafete trohleare (articulatia cotului)Elementul definitoriu pentru diartoze este prezenta cavitatii articulare intre oasele care se articuleaza. Aceasta cavitate are rolul de a oferi acestui tip de articulatie o mobilitate mare, permitand efectuarea majoritatii miscarilor pe care le executamElementele constitutive sunt urmatoarele:
- suprafetele articulare. Suprafata articulara este locul unde oasele intra in contact. Aceasta este acoperita de cartilaj articular. De obicei cele doua suprafete articulare sunt congruente (una e corepsunzatoare celeilalte, se completeaza) .
- cartilajul articular. In majoritatea cazului, cartilajul care acopera suprafetele articulare este de tip hialin. Rolul acestui cartilaj este de a reduce frictiunea oaselor in timpul miscarii, contribuind la amorsarea socurilor. Caracteristicile cartilajului sunt in perfecta concordanta cu localizarea si rolul pe care il exercita: de exemplu grosimea acestuia variaza destul de mult in functie de fortele care actioneaza asupra articulatiei respective. Imobilizarea prelungita a unei articulatii are un efect nefavorabil asupra nutritiei cartilajului, care este avascular si depinde de nutritia prin difuziune. Efectele acestei situatii sunt reducerea mobilitatii articulare.
- capsula articulara. Are rolul de a separa articulatia de celelalte elemente din vecinatate, asigurand astfel homeostazia (prin homeostazie in sens general se intelege ansamblul de mecanisme de reglare care au ca efecte mentinerea unor constante dinamice ale mediului intern) . Capsula are in componenta sa 2 tipuri de membrane: membrana fibroasa si membrana sinoviala, aceasta din urma avand rolul de a secreta lichid sinovial care lubrifiaza fetele interne ale capsulei articulare cu scopul de a reduce frictiunea oaselor si de a absorbi socurile.
Membrana fibroasa (capsula fibroasa) este formata din tesut conjunctiv dens care se uneste cu periostul oaselor. Aceste fibre formeaza ligamentele care unesc oasele in cadrul articulatiilor. Caracteristice acestor ligamente sunt: rezistenta la tractiune si supletea.
- componente intra-articulare. Acestea sunte reprezentate de:
a) discuri articulare
b) meniscuri articulare
c) labrumuri
d) ligamente