As dori sa fac o compunere mai lunga (de vreo 20-30 pag), dar am cateva intrebari:
1. Cat de lungi ar trebui sa fie descrierile (de obiecte, tip portret)? Si credeti ca ar trebui sa ma axez, in cazul decrierii tip portret, mai mult pe aspectul fizic (in cazul persoanjelor episodice/random) si mai mult pe felul lor de a fi in cazul personajelor principale/secundare?
2. As putea sa combin naratiunea la pers I cu cea la a II-a si cu cea la a III-a,(dar fiecare tip de naratiune sa se axeze pe acelasi personaj, aka personajul principal?)
3. Daca sa zicem incep cu naratiunea la pers I, credeti ca ar trebui sa dau o gramada de date, detalii despre viata personajului principal? Sau sa intru direct in "painea" povestirii? Daca nu, cam cat de lunga ar trebui sa fie aceasta descriere a personajului? (Vreau sugestii, adica ce ar trebui sa punctez, ca sa nu plictisesc cititorii, dar nici ca sa iasa ceva stupid).
4. Cum as putea "da viata" dialogurilor? Adica sa nu fie plictisitoare si cu "subînteles" si "mesaje ascunse" de care cititorul sa se "prinda" abia mai tarziu?
5. Credeti ca ar trebui sa dau citate?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
3
1. Daca vrei sa lungesti compunerea foarte mult, axeaza-te pe descrierea obiectului/persoanei, descrie cat mai multe detalii fizice, in cazul personajelor principale. In cazul celor secundare, ai putea face o scurta descriere, in care sa prezinti elementul care reiese cel mai mult din personalitatea sa.
2. Ar suna cliseic daca te ai repeta de prea multe ori, dar trebuie sa ai o limita in folosirea persoanelor diferita. Foloseste in asa fel încât sa nu te repeti, dar ai grija sa nu sune cliseic si incorect.
3. Înflorește detaliile despre începutul povestii. Acolo vor fi mereu idei. Depinde pentru cine/ce ai de facut compunerea. Spre exemplu, daca vrei sa-ti impresionezi colegii, adauga cateva elemente amuzante, care ies in evidenta. Daca preferi sa dai pe spate profesorii, ar trebuii sa folosesti un limbaj cat se poate de complex.
4. Aici depinde doar de tine. Dialogurile sunt 100% imaginatia ta. Totusi, as putea sa-ti sugerez sa faci dialog intre personaje cat mai importante. Nimeni nu ar vrea sa citeasca dialoguri intre personaje secundare.
5. Un citat care sa se rezume la toata povestea. Poti incerca la final sa dai un citat, ca sa scoți in evidenta "lectia" pe care acestia au invatat-o dupa toata aceasta intamplare. Daca nu este vorba de o lectie, poti da citate in scop informativ.
Sper ca ti-am fost de ajutor. Mi-a facut placere sa o fac.
2. Ar suna cliseic daca te ai repeta de prea multe ori, dar trebuie sa ai o limita in folosirea persoanelor diferita. Foloseste in asa fel încât sa nu te repeti, dar ai grija sa nu sune cliseic si incorect.
3. Înflorește detaliile despre începutul povestii. Acolo vor fi mereu idei. Depinde pentru cine/ce ai de facut compunerea. Spre exemplu, daca vrei sa-ti impresionezi colegii, adauga cateva elemente amuzante, care ies in evidenta. Daca preferi sa dai pe spate profesorii, ar trebuii sa folosesti un limbaj cat se poate de complex.
4. Aici depinde doar de tine. Dialogurile sunt 100% imaginatia ta. Totusi, as putea sa-ti sugerez sa faci dialog intre personaje cat mai importante. Nimeni nu ar vrea sa citeasca dialoguri intre personaje secundare.
5. Un citat care sa se rezume la toata povestea. Poti incerca la final sa dai un citat, ca sa scoți in evidenta "lectia" pe care acestia au invatat-o dupa toata aceasta intamplare. Daca nu este vorba de o lectie, poti da citate in scop informativ.
Sper ca ti-am fost de ajutor. Mi-a facut placere sa o fac.
caracriss:
Multumesc mult!!
Alte întrebări interesante
Istorie,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Geografie,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Istorie,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă