Asi dori sa imi scrieti va rog frumos o compunere de 200-250 de cuvinte. Trebuie sa fie redactata sub folosind procedeul artistic "povestirea in cadru/rama". De preferat ar fi sa inceapa asa: "Acum vreo 5 primaveri, poate chiar sase, ma jucam pe ulita prafuita unde mi-am petrecut numeroase vacante." (Daca aveti o alta idee puteti schimba si inceputul). Va multumesc anticipat. Dau coroana
Răspunsuri la întrebare
În preajma vânătorului
Zi de iarnă pustie. Omătul s-a scurs în gura
lacomă a pământului negru şi uscat de ger, de vânt.
La gura sobei se află copii veseli ce-noată prin
vorbele lui nea Vasile,vânător bătrân, cu amintiri mai vechi decât zâmbetul
îndrăzneţ de copil.
Şi-ncepe uşor ca-n poveste ... era pe la sfârşitul
verii, era un august ajuns pe ultimă zi. Era blând şi frumos ca şi voi, copii!
Atunci, eu, eram un pic mai mare ca voi, împlinisem
proaspeţi optsprezece anişori. Şi-am plecat întâia dată-n pădure cu
... arma. Eram vreo trei: doi flăcăi şi-o băiată, tineri veseli şi senini ca şi
cerul din zi de august ajuns la sfârşit.
Ehei, ne-am dus până la poalele pădurii c-o
maşină veche ca şi eu, cel de azi, apoi urcuşul a fost în pas tânăr şi-apăsat.
Arma pe umăr era, vorba pe buze şi zâmbetul revărsa peste noi.
Soarele ne mângâia, invitându-ne la loc de
popas.
Aşa a început întâia pândă de mistreţ. Abia respiram ... şi foşnet destul, încarc şi ... ,, NUUUUUUUUUU !!!"- au răsunat cerurile şi totul s-a-nfiorat.
Băiata, bat-o vina, a lăsat sunetul zărilor, căci dihania aşteptată era pui
firav de căprioară ...
Atunci m-am supărat. Şi ea ... şi-a
promis că nu mai vine şi ... greşeală am făcut ... Ehei, dar aceasta-i altă
poveste, copii!
Şi din înaltul cerului a-nceput să curgă uşor,
fulgi mari de nea curată, prea curată aşa ca şi sufletele de copii.
Şi omătul împânzea cu albul ei lăcomia neagră a pământului
zdrobit de imensitatea lăcomiei fiecăruia dintre noi.