Question

Asta În anul 1918,în satul Bruiu din Transilvania,trăia o fetiță cam de vârsta voastră (10).De numea Dumitrița și locuiau bunica.Tatăl ei murise în război,iar mama de stinse și ea de durere.(...) Bunica a fost aleasă de săteni să meargă, de 1 Decembrie, la Marea adunarea de al Alba Iulia.A luat-o și pe Dumitrița.A îmbrăcat-o cu cojocel de sărbătoare și i-au dat opincuțe noi. Au pornit apoi la drum împreună cu ceilalți săteni . Purtau steaguri tricolore pe piepturi și în mâini. Au mers pe jos o zi și o de iarnă geroasă . În fiecare sat li de alăturau alți români. Fluturau steaguri și strigau :"Vrem Unirea!Vrem România Mare!"(...) Când au ajuns la Alba Iulia, Dumitrița era înghețată.Dar cui îi păsa de frig? își zicea în gând :Ce?Lui Mihai Viteazul și lui Iancu le-a fost ușor?Ei au murit pentru Unirea Noastră și eu mă plâng că-mi clănțănesc o țară dinții de frig?"Canta cu mulțimea cât putea de tare,"Deșteaptă- te ,române"și"Pe-al nostru steag e scris Unire".Era mândră că e româncă !(...) Deodată cu un glas de la tribună a săgetat văzduhul : -Fraților! De astăzi, Transilvania se întoarce la patria mumă !Vom fi o singură țară: ROMÂNIA! Au izbucnit mii de urale.Mulțimea plângea și de închina . -Să nu uiți, Dumitrițo,a spus bunica plângând.Azi s-a împlinit visul scump al românilor: MAREA UNIRE! -Cum aș putea să uit ? Răspunsese fata sărutându-și bunica.Voi spune tuturor,cât voi trăi :am fost și eu la Alba Iulia!

Answer 1

foarte frumos. mi-a facut placere s-o citesc. eu ar trebui sa-ti dau coroana.