Autocaracterizarea lui Apostol Bologa in 10 rânduri!!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Considerat primul roman psihologic din literatură română, Apostol Bologa deschide galeria personajelor măcinate de două atitudini conflictuale: cea a datoriei, insuflată de tatăl său, și conștiința națională.
Evoluția lui Bologa este impresionantă. Liviu Rebreanu însuși mărturisea că intenționase ca personajul său să treacă prin trei faze: cetățean, român, om. Romanul urmărește această evoluție, făcând apel la trecutul personajului în motivația acțiunilor sale. Numele său cu rezonanțe biblice prefigurează sfârșitul tragic ca un martiraj.
Ofițer voluntar în armata austro-ungară, Bologa are conștiința datoriei, făcându-se remarcat prin atitudinea sa de ofițer model care consideră că „războiul este generator de energii” și câștigând o serie de decorații pe frontul din Galiția și Italia. Ideea datoriei îl face să fie convins de vinovăția sublocotenentului ceh Svoboda a cărui condamnare o susține și el.
Discuția pe care o poartă cu căpitanul Klapka dezvăluie o atitudine inflexibilă față de condamnat pe care-l consideră o rușine pentru corpul ofițeresc, dirijată de spiritul datoriei ce-i fusese sădită în minte de către tatăl său, Iosif Bologa, încă de mic copil. Personalitatea puternică a tatălui își pune amprenta pe Apostol Bologa care se străduiește să fie la înălțimea exigențelor acestuia. Dar educația sa are și o componentă religioasă, mistică, transmisă de mama sa. Cele două feluri de a fi diametral opuse creează fundamentul propice conflictelor interioare ce vor declanșa criza de conștiință a lui Apostol Bologa. Prima manifestare conflictuală are loc în adolescență, atunci când află de moartea tatălui său. Sentimentul de siguranță dispare, Bologa simțindu-se părăsit, izgonit și neputincios. N-a plâns din orgoliu, de teamă să nu-l ia în râs copii gazdei unde stătea licean fiind.
Elementul declanșator al conflictului interior este privirea sublocotenentului Svoboda înainte de execuție. Această privire îl va urmări pe parcursul întregului roman și va fi menționată de autor de trei ori, ultima oară chiar când trece prin pădurea de spânzurați în drum spre comandament, moment care prefigurează decizia sa de a dezerta și finalul tragic.
Drama sa începe atunci când iese de la comandant după ce i se refuză cererea de a fi mutat de pe frontul românesc. Este momentul în care eroul înregistrează, paradoxal, toate detaliile banale din jurul său. Toate obiectele din curte pe lângă care trecuse de atâtea ori i se întipăresc acum în minte. Același lucru se întâmplă și în momentul în care își așteaptă execuția. Obiectele asupra cărora se opresc privirile lui Bologa n-au nicio importanță, însă eroul simte nevoia să evadeze de sub presiunea gândurilor, să fugă de sine însuși și să-și găsească un reazim în obiectele comune care-i devin, acum, familiare.
Cauza dramei lui Apostol Bologa este obiectivă: monstruozitatea războiului în care diferite grupări etnice din Imperiul austro-ungar sunt obligate să lupte împotriva intereselor sale naționale și a propriilor frați.
Motivația dramei este justificată psihologic prin comportamentul eroului. El este un intelectual, filozof, cu o situație materială relativ bună. De aceea suferă mai puțin din cauza politicii duse de autoritățile străine.
Explicație:
eu iti dau mai mult alegeti ce iti place
sper sa ai o notă mare