aventura lui Habarnam in varianta nouă
Răspunsuri la întrebare
u mai țin minte cu exactitate vârsta la care am citit „Aventurile lui Habarnam”, dar știu că m-a încântat. Nu aș putea spune precis ce m-a atras la carte pe vremea aceea. Povestirea, cu siguranță, era amuzantă, cu toate acele nume hazlii și întâmplări nemaipomenite ale unui personaj inadaptat, cam puturos și lăudăros. Probabil că au jucat un rol și tatonările și hărțuielile dintre prichindei și prichinduțe, la fel ca și ilustrațiile foarte izbutite. Cert este că mi-a plăcut și îmi amintesc că mai toți băieții din generația mea erau foarte prinși de carte.
Așadar, nu am fost deloc surprins să văd că vechea ediție, apărută pe vremea comunismului, are prețuri astronomice în anticariate. Nu m-a mirat nici apariția unei noi ediții, dat fiind interesul pentru volum și succesul de care s-a bucurat.
M-am apucat să recitesc cartea, nu doar din motive nostalgice, având în minte ideea lui C.S. Lewis că o carte bună pentru copii trebuie să bucure atât copiii, cât și adulții.
Nu a trebuit să parcurg foarte mult ca să realizez că, din nefericire, farmecul și plăcerea se evaporaseră. Iar de vină nu eram eu, ci tocmai cartea care îmi apărea acum în toată goliciunea ei nu foarte inocentă.