Limba română, întrebare adresată de vannilarekt, 8 ani în urmă

B. Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte, în care să motivezi apartenența la specia
literară basm popular a textului dat. 16 puncte
În compunerea ta, trebuie:
‒ să precizezi patru trăsături ale basmului popular;
‒ să prezinți detaliat două trăsături ale basmului popular, valorificând fragmentul dat;
‒ să ai un conținut adecvat cerinței;
– să respecți precizarea privind numărul minim de cuvinte.
Iar textul este
Pășind înainte, merse, merse și iar merse în drumul zmeului mijlociu, până dete d-o apă și mai
mare, peste care trecea un pod de argint. N-apucase să se oprească, când buzduganul vâjâi ca vântul.
Deodată-l prinse din zbor și-l azvârli înapoi cale de trei conace*, iar dânsul se piti sub pod ca și întâia
oară. D-abia-ncepea să se odihnească și s-auzi huietul zmeului, care venea și venea ca un nor verzui.
Când să treacă podul, calul se poticni cu amândouă picioarele și sforăind se trase-ndărăt, că-i mirosise
a om de pe tărâmul ălălalt. Zmeul se turbură și-i zise:
— Hii! Cal de zmeu, de paraleu! Ce sai și-ndărăt te dai? De cine ți-e frică, că mie nu-mi e de
nimeni, afară numai de Țugunea, feciorul moale-al mătușii; și doar nu i-o fi adus p-aicea cioara osciorul
și vântul perișorul!
— Ba am venit eu, ca un viteaz ce sunt! răspunse voinicul, ieșind de sub pod și întrebându-l:
— Cum vrei să ne măsurăm? În săbii să ne tăiem ori luptă să ne luptăm?
— Mie totuna-mi face, că ș-una ș-alta-mi place!
— În luptă, că e mai dreaptă, de la Dumnezeu lăsată!
Descălicând zmeul, se luară la luptă voinicească, smâcindu-se-n dreapta și-n stânga, în sus și-n
jos, înainte și-napoi, de ziceai ce-i asta. Și tot așa se luptară, se luptară, zi de vară până-n seară.
Pe la sfințitul soarelui, zmeul se prefăcuse-n flacără albă, iar viteazul în flacără albastră, dar se
luptau întruna. Puiul de corb – crau, crau, crau – se întorcea spre noapte și le trecu pe deasupra
capetelor. Atunci zmeul:
— Corbule, corbule, adu nițel seu în unghișoară și-n gușă nițic-apșoară, cu seul s-atingi, cu apa
să stingi, a flacăr-albastră, că ți-oi da să mănânci un stârv cu cărnuri dulci!
Iar Țugunea și el:
— Corbule, corbule, adu nițel seu în unghișoară și-n gușă nițic-apșoară, cu seul s-atingi, cu apa
să stingi, a flacără albă, că ți-oi da să mănânci două stârvuri și mai dulci!
Corbul ca o săgeată zbură acasă și – fără să mai întrebe ce e mai mult, unul ori doi – luă seu și
apă, și se-ntoarse zicând pe drum: crau, crau, crau! Doar n-o fi păcat ca, după ce am săturat pe tata și
pe mama, să mai satur pe unchi și pe mătușă, pe veri și pe verișoare!
Când s-apropie, se lăsă-n jos, pică seul și apa peste flacăra albă, care se potoli și se stinse, iar
viteazul aduse pe zmeu de mijloc, îl trânti cu putere de-l îngropă-n pământ până la brâu, apoi scoase
paloșul de-i luă capul și lui, și calului, le dete corbului și apucă drumul înainte.
Țugunea, feciorul mătușii, basm cules de G. Dem Teodorescu REPEDEVA ROG


Teodora404: ce numar are testul?
Teodora404: ca am rezolvare
Teodora404: dar sa imi zici numarul ca e unul din alea date de minister

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Teodora404
0

sper ca te-am ajutat

am primit 10 pe lucrarea asta

Anexe:

vannilarekt: Mersi mult
Alte întrebări interesante