Balada celor cinci motanasi rezumatu textului de ion druta
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
O pisica era insarcinata cu 5 motanasi.Ea umbla intr o casa ruinat asi traia in podul acesteaia. Cind nascu avea 5 motana si toti frumosi cu blana alba urechisile intregi.In pod cit mama motanasilor nu era ei se jucau cu o bucata de material iar mama lor venea din cind in cind pentru ai hrani.Timpul trecea iar motanasii cresteau.Odata ia scos afara insa apoi ia dus inautru A venit iarna mama lor gaseasea din ce in ce mai putina hrana.Astfel a hotarit sa se desparte de ei.ia luat pe toti de blana lia spalat si ia cobort pe toti .pisoiasii o urmareau pe mama lor.
pe unul la dat la o fetita pe al doilea la dat la lasat pe pragul unei case si astfel ia dat pe toti
a venit primavara iar pisica imbla trista de parca intreba de pisoiasii ei ce mai fac
Balada celor cinci motanasi. de Ion Druta
Balada celor cinci motanasi scrisa de Ion Druta, este o poveste induiosatoare, plina de talc, incare dragalasenia pisicutelor se impleteste cu o maiastra personificare, si este scos in evidenta puternicul impuls matern ce stapaneste atat in lumea oamenilor, cat si in cea a animalelor.Partea de sus a orasului se socotea printre pisici ca cel mai fericit coltisor de pe fata pamantuluisi nu era mata ce n-ar fi visat ca odata si odata sa se mute intr-acolo. Dumnezeu stie ce leademenea in partea ceea de oras – poate piata mica, unde vanzatorii picoteau vesnic in asteptareacumparatorilor si oricand puteai sterpeli cate ceva, poate livezile mari unde mai puteai da devrabii batrane si mioape, poate acoperisurile vechi si umbrite, unde gasesti intotdeauna o vecinagata sa-ti asculte pasul…Orisicum, partea de sus a orasului era socotita printre mate ca un fel de rai motanesc si seabateau incoace cine stie de pe unde. Multe traiau la stapani avand nume si culcus, altele traiaude azi pe maine, dar cea mai mare parte cutreierau gradinile sa vada de-s adevarate cele ce-auauzit ele despre traiul pisicilor de pe aici.Apoi, intr-o buna zi, a mai rasarit o mata. N-a luat-o nimeni in seama, ca prea era caraghioasa – ii erau ciupite amandoua urechiusile si ii lipsea mai mult de jumatate din coada. A cui eraea,Dumnezeu s-o stie. Pesemne nu era a nimanui – blana ei candva alba devenise galbena,dovada a multor ani de pribegie. Incepuse chiar a se salbataci – avea imblet moale, hotesc, gatade fuga.A imblat o buna jumatate de zi din ograda in ograda si cum se vede avea de gand sa se mute cutraiul incoace. Cauta intr-una ceva – era atat de preocupata, incat nici nu mai simtea cand seluau cainii din urma ei. Abia cand coltii blestematilor erau la o schioapa de blana, mata se adunaghem, scotea un suierat scurt si atat de salbatic incat potaile isi vedeau de treaba, prefacandu-seca au vrut sa faca si ele o gluma…A tot trecut pe sub garduri, a tot mirosit urma cuiva, cand s-a oprit in fundul unei ograzi langa ococioaba de scanduri.Era o cocioaba veche de tot, cu acoperisul fugit pe frunte cu o armata intreaga de proptele infiptein coaste. Sta de multa vreme asteptandu-si ceasul, si nu se folosea nimeni de dansa caci fugindla vale, cocioaba si-a inchis usa pentru totdeauna. Locatarii au lasat-o in pace varandu-i dinvreme in vreme cate o proptea si dand copiilor de grija sa nu vina cu joaca incoace ca sa nunimereasca tocmai atunci cand i-a sosi cocioabei ceasul de apoi.Mata insa nu era dintre cele fricoase. A tot incercat sa intre cand pe sub usa, cand printr-ocrapatura de la temelie, apoi suind o proptea mai lunga a sarit pe acoperis si a prins a toarcemultumita – acoperisul avea niste gauri prin care trecea o mata cu tot cu stapanul ei.Pana in sara n-a iesit din cocioaba. Pe la amurg a sarit jos si a prins a cara in pod fel de fel denimicuri. A suit niste carpe vechi, un deget de manusa, o bucatica de blana furata dintr-o tinda. Atot adunat o noapte intreaga – dinspre ziua a mai suit in podul cocioabei o coada de peste si n-amai coborat inapoi. N-a coborat toata ziua, nici a doua zi n-a coborat – tocmai a treia zidimineata a lunecat pe proptea jigarita, numai pielea si oasele.