Biologie, întrebare adresată de stefaniaumbrarescu, 8 ani în urmă

biocenoza și biotopul parcurilor și gospodăriilor

Va rog !!! Am test maine !!!!!!!

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de avocado34

Biotop

Mediul de viaţă se caracterizează prin diferiţi factori naturali. Cei lipsiţi de viaţă se numesc factori abiotici, iar vieţuitoarele sau produşii acestora se numesc factori biotici.

Totalitatea factorilor abiotici prezenţi într-un anumit spaţiu de viaţă care asigură existenţa unei comunităţi de vieţuitoare se numeşte biotop.

Structura unui biotop

Structura unui biotop este dată de totalitatea factorilor abiotici. Ei pot fi:

– geologici (natura substratului: rocă, tip de sol; tipul de apă: stătătoare, curgătoare)

– geografici (poziţia geografică pe Glob, altitudinea şi latitudinea)

– mecanici (mişcarea aerului: vânt; mişcarea apei: curenţi, valuri, maree; cutremurele; erupţiile vulcanice)

– fizici (lumina: durata şi intensitatea iluminării; temperatura; apa: umiditatea aerului şi a solului)

– chimici (azotul: în sol sau din aer; O2 – necesar în respiraţie; CO2 – necesar în fotosinteză; substanţe minerale din sol necesare în nutriţia plantelor; substanţe organice din sol necesare unor organisme heterotrofe).

Biocenoza

Populaţia grupează toţi indivizii unei specii dintr-un spaţiu bine delimitat. Ea formează o comunitate de reproducere.

Comunitatea de populaţii (plante, animale, microorganisme) caracteristice unui anumit biotop aflate în relaţii interspecifice se numeşte biocenoză.

Biocenoza

Biocenozele pot fi:

– terestre (plantele, animalele, microorganismele dintr-o pădure)

– acvatice (algele, plantele submerse şi emerse, peştii, scoicile etc. dintr-un lac)

Structura unei biocenoze

Pentru a înţelege structura unei biocenoze se au în vedere anumite caracteristici ale acesteia şi anume:

– frecvenţa unei specii – proporţia (exprimată în procente) dintre numărul de probe conţinând specia dată şi numărul total de probe adunate în acelaşi timp (de exemplu, algele verzi sunt mai frecvente în zonele unde este mai multă lumină)

– constanţa – se referă la consecvenţa speciilor în biocenoză (de exemplu, în biocenozele cu multe specii constanţa este mai mare)

– abundenţa – proporţia (exprimată în procente) dintre numărul şi greutatea (biomasa) indivizilor unei specii faţă de cele ale celorlalte specii dintr-o probă sau din totalul probelor adunate în acelaşi timp (de exemplu, gândacul de Colorado dintr-o cultură de cartof este în număr mare şi are biomasa mult mai redusă în comparaţie cu numărul şi biomasa plantelor de cartof din acea cultură)

– dominanţa – se referă la prezenţa majoritară a unei specii în biocenoză (de exemplu, stuful este specia dominantă din Delta Dunării)

– diversitatea – este determinată de numărul de specii din structura biocenozei (de exemplu, pădurile de foioase au un număr mare de populaţii în comparaţie cu pădurile de conifere; pajiştile de munte în comparaţie cu cele de stepă etc.); cu cât gradul de diversitate este mai mare cu atât biocenoza este mai stabilă.