Biografia Simonei Halep evolutia in cariera,trasaturi de caracter,Personalitate
Răspunsuri la întrebare
O biografie completă a Simonei Halep, care a ajuns din Piaţa Chiliei a două tenismenă a lumii. Simona are doar 23 de ani, 11 titluri WTA şi se pregăteşte de câştigarea unui prim Grand Slam.
Simona Halep s-a născut pe 27 septembrie 1991 la Constanţa, într-o familie de aromâni. Ea a copilărit într-o casă modestă, din Piaţa Chiliei, pe care părinţii ei, Stere şi Stania au cumpărat-o în anul 1990. Vacanţele şi le petrecea uneori la bunicii săi, din partea tatălui, la Stejaru, judeţul Tulcea. Bunica, pe care o cheamă tot Simona, Halep senior respectând tradiţia aromânilor şi punând copiilor numele prinţilor, îşi aminteşte cu mare drag de copilăria nepoţicii Simona: „O chemam la masă să mănânce, dar nu voia. Se mai certa cu verii ei mai mari, că se băga în joaca lor, dar tot nu se lăsa“.
Bunicii Simonei s-au născut în Grecia, după care au ajuns în Bulgaria, de unde au fost deportaţi în localitatea Stejaru, din Tulcea. Acolo, părinţii lor au pus la cale căsătoria. S-au plăcut de cum s-au văzut. El avea 18 ani şi ea 19 atunci când s-au căsătorit în anul 1954. După trei ani a venit pe lume Zoiţa, apoi Cheraţa. Au urmat apoi doi băieţi: Stere (tatăl Simonei) şi Iancu. Stere a ţinut neapărat să-şi aducă la Constanţa şi părinţii. Aşa se face că în anul 1995 s-au mutat şi ei la Constanţa, la o casă distanţă de casa fiului lor. Acum, când e plecată familia Halep, bunicii au grijă de casă. Împreună cu ei locuieşte fratele lui Stere, Iancu, dar şi nepoţii.
Cum a început povestea de iubire cu tenisul a Simonei Halep
În urmă cu câţiva ani, părinţii Simonei au povestit pentru „Adevărul“ cum a început totul. Simona Halep a intrat pentru prima dată pe terenul de tenis cu o rachetă Junior în mână. Pe terenul respectiv se antrena fratele ei. Ştrengăriţa Simona se plictisea tot urmărindu-şi fratele, iar într-o zi a luat racheta de tenis în mână şi a intrat pe teren.
„Am vrut ca măcar băiatul meu să urmeze sportul. Eu am fost fotbalist la Săgeata Stejarul. Eram atacant. Locuiam la ţară şi părinţii mei nu au avut posibilitatea să mă sprijine“, îşi aminteşte tatăl Simonei. Însă, nu băiatul avea să-i îndeplinească visul, ci fata sa.
Când era mică, Simona era băieţoasă. Părinţii îşi amintesc că nu voia să se joace niciodată cu păpuşile. Mica zgâtie de fată prefera să bată mingea pe stradă, să joace fotbal. „Nu purta fustiţă. Acum nu-i place echipamentul pentru că are fustă“, spune mama sa, Stania Halep.
„Racheta de tenis era mai mare decât Simona Halep“
Nu a trecut mult până când a fost văzută de profesorul de sport Ion Stan de la Liceul Economic. „Avea cred că vreo patru ani şi jumătate când profesorul mi-a spus: «Aduceţi-o la mine». Avea Simona o rachetă de tenis mai mare decât ea“, îşi aminteşte tatăl. Antrenamentele la tenis, istovitoare pentru alţi copii de vârsta ei, inclusiv pentru fratele mai mare care a renunţat la scurt timp să mai joace tenis, erau pentru Simona doar o joacă. De mai multe ori pe săptămână, fata mergea însoţită de părinţi la antrenamente. Uneori, avea şi câte două antrenamente pe zi. "N-am avut păpuşi, n-am avut altceva. Jucam fotbal, jucam tenis, făceam fileu din aţă, am găurit asfaltul şi am băgat doi stalpi şi jucam tenis, si în casă la fel, am făcut un mini teren de tenis şi jucam cu fratele meu", a povestit şi Simona Halep.
Fratele său mai mare, Nicolae, practica acest sport în Mamaia, iar ea mergea alături de mama lor la teren, pentru a-l lua pe băiat la sfârşitul lecţiilor.
Antrenorul lui Nicolae a pus ochii imediat pe fetiţa de patru ani şi puţin. „Avea ţinută de sportivă de mică. Am văzut-o şi le-am spus părinţilor: «O iau la tenis». Mi-a plăcut mult. Avea o motricitate extraordinară. La cinci ani, alerga precum o sportivă, deşi era cât racheta de mică. Promitea mult”, povesteşte Ioan Stan. Acesta a lucrat doi ani cu Simona, la Club „Castel” din Mamaia. „La început, pregătirea nu a fost foarte intensă, două - trei antrenamente pe săptămână, întrucât era foarte mică. Nu am ajuns cu ea la concursuri, că nici nu erau întreceri pentru vârsta ei. Am încercat să-i transmit totul într-o manieră frontală. Am vrut să ştie tot. Am lucrat cu ea toate elementele. Era o fetiţă harnică, modestă, talentată şi inteligentă. Avea o inteligenţă nativă. Nu i-am zis de două ori că trebuie să strângă mingile. Era harnică şi conştiincioasă. Nici nu mai întorceam capul, pentru că ştiam că ea îşi vede de treabă. Avea o îndemânare aparte. Alerga, sărea, aprecia corect loviturile şi avea imaginaţie în joc. Se vedea limpede că e un copil cu chemare pentru sport în general şi pentru tenis în special”, îşi aminteşte primul antrenor al Simonei Halep.