bro help ca vin tezele in curand si n am habar sa fac o compunere
text:
Când pădurarul a adus-o din codru, era un pui mic şi fricos. Cu ochii mari şi umezi, se uita rugându-se la toţi, gata să fugă.
Dar cu vremea se îmblânzi, înţelese că nimeni nu-i voia răul. Începea să vină singură la doniţa cu lapte. Ziua stătea ascunsă în tufişurile de zmeură din livadă. Seara răspundea la chemarea noastră, când îi întindeam câte o bucată de zahăr.
Fiindcă fugea atât de sprinten, tata a botezat-o „Năluca”. Iar Năluca îşi cunoştea numele.
Toate vietăţile din ogradă: câinii, păsările şi pisicile erau acum dispreţuite de noi. N-aveam altă grijă decât de Năluca: „Ce face Năluca?” , „Unde s-a ascuns Năluca?”, „I-a dat cineva lapte astăzi?”. Aşa a crescut în mijlocul nostru.
Tata spunea chiar că s-a îmblânzit prea repede. Parcă îi era rău că o vede amestecându-se laolaltă cu toate animalele domestice, că a uitat atât de repede libertatea pădurii.
E adevărat că uneori se oprea sub umbra nucilor din livadă, cu urechile ciulite şi nările umflate în vânt. Mirosea adierile aduse din poienile codrului. Atunci ochii ei erau mai umezi şi păşea mai încet, cu botul la pământ. Năluca era tristă. Nu mai răspundea la chemările noastre. Nici nu voia să se atingă de bucata de zahăr pe care i-o întindeam în palmă. Într-o seară, când cineva a uitat poarta deschisă, Năluca a fugit. A doua zi culcuşul era gol. (…) Cu încetul, Năluca a fost uitată.”
(Cezar Petrescu, Năluca)
Răspunsuri la întrebare
Pe cerul intunecat al nopții straluceau milioane de stele ce prezentau stamosii mei ce s-au sacrificat, luminand calea vietii mele.Zi de zi soarele straluceste neincetat , oferind vietuitoarelor lumina si caldura in timpul acestei primăvară colorată de sute de culori dupa acest sezon geros ce a ingreunat anul.
Momentul este intrerup de niste pasi pe iarba deasa si crengile tufelor scuturand de o fiinta ascunsa.Mă apropi îndepărtând crengile stufoase, zarisai o vulpe alba ce se ascundea in spatele tufei.Era alba ca laptele, avea ochi albastrii ca Oceanul Atlantic , o blana stufoasa si maiestuoasă ce briza vantului o flutura.
I-am numit Everest deoarece caracterizeaza zapada alba a varfului Everest...Este curat, era o felină maiestuoasă, prietenos , mi-as fi dorit sa il iau acasa dar saracul Everest s-ar simți chinuit ca și cum l-aș lega in lanțuri de oțel...Era special o creatura nemaivăzută, era superb sa il am cu mine toata viata , apa raului răsună melodios.Ma hotărâsem sa il iau pe Everest acasa cu mine si sa il tin in curte liber ca o pasare a cerului . Eu il serveam cu ce dorea, dorința lui imi era lege.
Noaptea a cazut pe cerul senin , luna lumina cerul alaturi de stelele sclipitoare, norii se plimbau de colo-colo .Stelele sclipeau in ochii lui Everest zi de zi . Noaptea il auzisem pe Everest cum sarea gardul , pasii lui se auzeau melodios umbland prin iarba, urmarindui urmele văzusei un bărbat imbracat in alb cu un par lung si urechile pufoase ale lui Everest in fata raului ce statea in lumina noptii....
sper ca te-am ajutat ^^ imi pare rau daca nu se potriveste