Question

Buna am nevoe de o compunere cu inceputul Mergeam pe strada

Answer 1

Mergeam pe strada si ma-m intilnit cu o colega de clasa.Ne-am salutat si am plecat la scoala .Cind am ajuns la scoala am aflat o veste minunata .Ca am dat evaluarea la matematica pe nota zece .Mam bucurat nespus de mult ,nu a fost prea complicat insa mam descurcat .Ii multumesk nespus de mult la profesoara mea care ma invatat tot........

Answer 2

  Mergeam pe strada, cand deodata am observat ub batran sleit de puteri cu niste cosuri grele. Cum era el, batran, n-am mai asteptat nicio clipa si am plecat sa-l ajut. Cand m-am apropiat de el, am vazut ca are in cosuletul sau niste mere rosii ca sangele si frumoase ca rasaritul soarelui. Am observat ca batranul nu vede bine, dar totusi n-am indraznit sa iau vreo unul, chiar daca prietenii ma incurajau sa fur. Nu, eu nu sunt copil de asta. De aceasta data, nu mi-am ascultat prietenii, si m-am facut ca nici nu-i aud. Batranul nu stia cine-l ajuta, dar era nespus de fericit ca au mai ramas suflete pure si adevarate, pline de dragoste. El mi-a spus ca se indreapta spre casa. Mergea foarte incet, si eu, deasemenea, eram nevoit sa merg asa, dar am rezistat. Cand am ajuns la el acasa, el m-a invitat inauntru, nu-mi veneau ochilor sa creada: am vazut numai portrete dea-lui Ion Creanga. L-am intrebat pe batran:"Vad ca si dumneavoastra-l indragiti pe acest scriitor". Atunci, batranul s-a intors cu spatele, si mi-a zis:"Tu baiete, vei iubi copiii, asa cum i-am iubit si eu si i-am invatat, cu bunatatea ta, numai tu ai avut ocazia sa-l mai vezi inca in picioare pe acest scriitor. Iti multumesc, si sper sa-mi impartasi povestile tuturor copiilor iubori de carte." Deindata m-am priceput ca acel batran, era chiar el, Ion Creanga. N-am mai stat mult, si mi-am imprastiat fericirea tuturor prietenilor mei, iar acestia, mai n-au intrat in pamant de rusine.