Buna. Am nevoie de o caracterizare a personajului,ogarul, din fabula Iepurele.ogarul si copoiul,dau funda!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
20
Grigore Alexandrescu, unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii române din prima jumătate a secolului al XIX-lea, prin creaţii artistice memorabile: meditaţii social-filozofice, poezii patriotice, epistole, satire elegii şi proză romantică.Morala fabulei reliefează tocmai încălcarea acestei legi fundamentale a justiţiei, iar pentru această nedreptate sunt invocate drept acuze tocmai cele mai importante calităţi ale împricinatului. Caracterul de generalitate al încălcării flagrante a principiului de drept este relevat de folosirea persoanei I plural, fabulistul sugerând că pilda povestită se poate referi la oricare dintre noi: „Calităţile noastre cele mai lăudate / Ne sunt ades în lume drept crime reproşate”.
Însuşirile meritorii ale unei fiinţe umile pot fi considerate adevărate „crime” atunci când ele zădărnicesc împlinirea intereselor egoiste şi meschine ale celor puternici: „Aceasta se întâmplă de câte ori prin ele / Oprim executarea intenţiilor rele”.
Naraţiunea propriu-zisă are două părţi:
o expoziţiune care explică statutul personajelor şi pricina procesului;
un dialog purtat între ogarul-reclamant şi copoiul-judecător.
Expoziţiunea
În expoziţiune se precizează faptul că iepurele a fost dat în judecată de un ogar, iar copoiul, instanţa judecătorească, obişnuieşte să dea sentinţe definitive, fără să existe posibilitatea unui apei, adică cel declarat vinovat nu are dreptul să facă recurs: „În tufe atuncea prezida / Copoiul, şi sentinţe fără apel el da”.
Desfăşurarea acţiunii
Ogarul îşi începe denunţul împotriva iepurelui folosind un ton declamator, ce sugerează invocaţia adresată în antichitate zeilor, cu scopul de a linguşi, prin prea-mărire, pe copoiul-judecător: „O, tu ce prezidezi senatul cel câinesc”. Acuzele care-l incriminează pe „ticălosul” iepure constituie şi cele mai importante însuşiri ale acestui animal: el fuge foarte repede şi cotit, „parc-ar fi gonit de vijelii”, încât nu poate fi prins de urmăritori.
Însuşirile meritorii ale unei fiinţe umile pot fi considerate adevărate „crime” atunci când ele zădărnicesc împlinirea intereselor egoiste şi meschine ale celor puternici: „Aceasta se întâmplă de câte ori prin ele / Oprim executarea intenţiilor rele”.
Naraţiunea propriu-zisă are două părţi:
o expoziţiune care explică statutul personajelor şi pricina procesului;
un dialog purtat între ogarul-reclamant şi copoiul-judecător.
Expoziţiunea
În expoziţiune se precizează faptul că iepurele a fost dat în judecată de un ogar, iar copoiul, instanţa judecătorească, obişnuieşte să dea sentinţe definitive, fără să existe posibilitatea unui apei, adică cel declarat vinovat nu are dreptul să facă recurs: „În tufe atuncea prezida / Copoiul, şi sentinţe fără apel el da”.
Desfăşurarea acţiunii
Ogarul îşi începe denunţul împotriva iepurelui folosind un ton declamator, ce sugerează invocaţia adresată în antichitate zeilor, cu scopul de a linguşi, prin prea-mărire, pe copoiul-judecător: „O, tu ce prezidezi senatul cel câinesc”. Acuzele care-l incriminează pe „ticălosul” iepure constituie şi cele mai importante însuşiri ale acestui animal: el fuge foarte repede şi cotit, „parc-ar fi gonit de vijelii”, încât nu poate fi prins de urmăritori.
Alte întrebări interesante
Engleza,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Fizică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă