Question

Buna, am nevoie de o compunere de 10-15 randuri in care sa caracterizez un personaj literar. Ma ajutati va rog :o33 

Answer 1

Stefan cel Mare din Apus de soare de Barbu Stefanescu Delavrancea.
Lucrarea este dedicata sfarsitului de domnie a lui Stefan si face o scurta trecere in revista a marilor fapte de vitejie din trecut: "O padure tanara.." in antiteza cu cei 47 de ani de domnie, Intreaba retoric unde sunt ostasii lui "batranul Manuil si Gotca"  si tot el raspunde: "pamant, si peste oasele lor s a asezat si sta tot pamantul Moldovei ca pe umerii unor uriasi". Se poate observa atitudinea melancolica, de regret pentru pierderea unor buni osteni si prieteni; apoi de ura si neputinta cand face referire la munca in van dusa pentru obtinerea unui sprijin moral din partea Occidentului european si a Rasaritului " le am cerut  principilor germani sa lase razboaiele de zavistie si sa indrepte arma catre dusmanul gigantic al crestinatatii dar nimic, vazand asta mam orientat catre Rasarit,  au facut carari trimisii mei dar degeaba". Cu un mare reget in suflet aminteste de "pacea cu Turcul" cand nevoit de lipsa de sprijin extern Stefan va incheia un tratat cu Impriul Otoman "spre mantuirea sarmanului meu popor".  Spre finalul alocutiunii afirma  accentueaza rolul fiecaruia in cadrul societatii din acea vreme: "Ca Moldova nu i a a mea si nu i a voastra, ci a urmasilor vostri, si a urmasilor urmasilor vostri in veacul vecilor". Astfel prin intermediul vocii voievodului, dramaturgul va scoate in relief faptul ca noi nu traim doar pentru noi, traim si pentru cei ce ne vor urma; aceeia care vor judeca la rece faptele si rezultatele muncii noastre.

Answer 2

Dl. Goe, din schița cu acelaşi titlu a lui I.L. Caragiale, este un băiețel extrem de alintat, ce merge într-o calatorie cu trenul până la Bucuresti împreună cu mătuşi sale. Mijloacele principale de caracterizare a personajului sunt dialogul, ironia şi comicul de situații în care sunt atrase atât băiețelul "simțitor", cât si mătuşile sale. Dialogul oferă dinamism şi imprimă ritmicitate replicilor dintre personajul principal, Goe, mătuşile sale, şi călătorului din tren pe care băiețelul îl numeşte fără jenă 'urâtule'. Ironia apare chiar din titlu prin adresarea nepotrivită unui copil cu 'dl', de altfel şi alegerea formei abreviate trimite cititorul către ironie. Ironie se resimte şi in contrastele dintre valoare si non-valoare sau aparenta şi esență pe care naratorul le scoate în evidență: copilul e plimbat până la Bucureşti în haine noi, drept "răsplată" că va rămâne repetent. Goe este neascultător. Işi pierde bereta deoarece a scos capul pe geam deşi a fost sfătuit să nu o facă. Nu are simțul răspunderii când trage de maneta de alarmă care opreşte trenul şi se preface mai apoi că doarme. Este răzgâiat, cerând avantaje înscimbul unui pupic. Şi este nepoliticos când îi spune călătorului, care îl învață de bine, "urâtule", fără a-i mulțumi acestuia de sfat.