Buna.As dori si eu Mitul zburatorului din Calin file din poveste
URGEEEEEENT
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
42
Mitul este un element esenţial al civilizaţiei omeneşti, explică geneza lumii sau fenomenele naturii, miturile motivează aspiraţiile şi idealurile umane; el e un produs al spiritului care se reînoieşte în permanenţă. Mitul conferă expresie la ceea ce raţiunea nu poate exprima; el ne pune în contact cu misterul naturii.
În mitologia populară românească, Zburătorul, este mit fundamental românesc. Este o ființă fantastică închipuită ca un spirit rău, care chinuie noaptea, în somn, fetele nemăritate și femeile măritate de curând, iar bărbaţilor le cauzează insomnia, nelinişte sau tot felul de frământări.
În unele credinţe populare, în funcţie de regiuni, zburătorul este asemănat cu un zmeu, are coadă de foc şi este supranumit „ceasul cel rău” sau „ăl mai rău”. Cea mai comună descriere a zburătorului, întâlnită în majoritatea credinţelor populare, este cea a unui flăcău tânăr. Acesta ia naştere ca urmare a interzicerii unei relaţii de amor, dintre o fată şi un băiat, de către părinţii fetei. Tânărul îndrăgostit se transformă în zburător, se întoarce noaptea în camera fetei, iar în timp ce aceasta doarme o chinuie în diverse feluri, o sărută şi o muşcă. Există mai multe moduri prin care zburătorul pătrunde în camera fetei, în general acesta se foloseşte de hornul casei, gaura cheii, fereastră sau chiar de crăpătura uşii. Fata îl vede pe zburător ca fiind real, se trezeşte din somn şi este mereu cuprinsă de fior, iar ca stare generală, fata vizitată de un zburător, slăbeşte din ce în ce mai mult. Boala care o cuprinde pe fată este numită „lipitură”, iar cele care sunt chemate să o vindece pe cea bolnavă sunt babele care au priceperea de a descânta.
Dupa credinţa poporului din Ţara Romanească, acest spirit rău care atacă femeile însărcinate. Acesta intră noaptea pe coş sau pe horn în casele oamenilor, sub formă de şarpe şi cu aparenţa de flacară, care chinuie noaptea femeia care are lipitură, acestaa care se scoală dimineaţa fară puteri şi cu vânătăi pe corp. Femeia care e cuprinsă de această fiinţa rea simte pe tot corpul o mare greutate, muşcaturi, ciupili şi gadilături, şi din cauza aceasta apoi, naşte copilul mort.
Există şi metode de protecţie împotriva acestui personaj malefic. Una dintre acestea vorbeşte de posibilitatea de a unge cu „untură de zmeu pleznit” locurile prin care aceştia pătrund (horn, uşă, geam). Zmeul încearcă să găsească o cale de intrare neunsă, dacă nu găseşte, strigă pentru a i se deschide. În cazul în care nimeni din interior nu-i răspunde, aceta moare.
În literatura romantică, termenul „zburător” este o personificare a dorului de bărbatul iubit, a dragostei intense față de ființa iubită. Se consideră că „zburătorul” este un bărbat care, în timpul vieții, a fost respins de o femeie și care, după moarte, bântuie femeile de pe Pământ, dar mai ales pe cea care l-a refuzat (dacă aceasta mai este în viață). Este considerat simbolul iubirii neîmpărtășite.
Apare prezentat în basmele româneşti ca fiind un tânăr înalt şi subţire, iar uneori este înfăţişat şi ca un şarpe cu aripi sau ca o flacără. Personajul acţionează doar noaptea şi este capabil să ia forma unui bărbat, a unei femei sau a unei stele. Din punct de vedere al simbolului, în general, zburătorul personifică fiinţa iubită la care nu se poate ajunge.
În literatura română mai mulţi autori au folosit mitul zburătorului ca temă pentru textele literare. Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, Ion Heliade Rădulescu sau Mihai Eminescu.
În poemul Calin file din poveste, iubirea este reprezentată ca o îmbinaren a pământescului şi cosmicului. Fata de împarat este simbolul frumusetii. Părinţii acesteia, în dorinţa lor de a-şi feri copila iubită de mrejele Zburătorului, au ridicat în jurul ei „ zidiri de cetăţuie”.Cu toate strădaniile părinţilor, Zburătorul nu poate fi oprit de efemere zidiri pământeşti. Dincolo de orice privirecei doi se întâlnesc noaptea. Dragostea fetei este atât de puternică încât îşi doreşte să fie răpită de zburător. Dar cei doi nu se pot intalni decat in somn, făcând parte din lumi diferite, motivul somnului devenind astfel punctul de legatura intre teluric si uranic. Portretul zburatorului este romantic si sugereaza inadaptarea si imposi-bilitatea îmbinării celor doua lumi. Iar suferinta fetei provocata de dorul lui ia proporţii cosmice, sufletul ei este asemanat cerului
George Calinescu afirmă că Zburatorul ar fi un demon, de o frumusete răpitoare, care, tulbură minţile şi şimturile fetelor tinere facandu-le să tânjeasca iubire. Romulus Vulcanescu, in” Mitologie romina ” , numeste Zburatorul ca fiind ” o semidivinitate erotică … un daimon arhaic de factură malefică”.
În mitologia populară românească, Zburătorul, este mit fundamental românesc. Este o ființă fantastică închipuită ca un spirit rău, care chinuie noaptea, în somn, fetele nemăritate și femeile măritate de curând, iar bărbaţilor le cauzează insomnia, nelinişte sau tot felul de frământări.
În unele credinţe populare, în funcţie de regiuni, zburătorul este asemănat cu un zmeu, are coadă de foc şi este supranumit „ceasul cel rău” sau „ăl mai rău”. Cea mai comună descriere a zburătorului, întâlnită în majoritatea credinţelor populare, este cea a unui flăcău tânăr. Acesta ia naştere ca urmare a interzicerii unei relaţii de amor, dintre o fată şi un băiat, de către părinţii fetei. Tânărul îndrăgostit se transformă în zburător, se întoarce noaptea în camera fetei, iar în timp ce aceasta doarme o chinuie în diverse feluri, o sărută şi o muşcă. Există mai multe moduri prin care zburătorul pătrunde în camera fetei, în general acesta se foloseşte de hornul casei, gaura cheii, fereastră sau chiar de crăpătura uşii. Fata îl vede pe zburător ca fiind real, se trezeşte din somn şi este mereu cuprinsă de fior, iar ca stare generală, fata vizitată de un zburător, slăbeşte din ce în ce mai mult. Boala care o cuprinde pe fată este numită „lipitură”, iar cele care sunt chemate să o vindece pe cea bolnavă sunt babele care au priceperea de a descânta.
Dupa credinţa poporului din Ţara Romanească, acest spirit rău care atacă femeile însărcinate. Acesta intră noaptea pe coş sau pe horn în casele oamenilor, sub formă de şarpe şi cu aparenţa de flacară, care chinuie noaptea femeia care are lipitură, acestaa care se scoală dimineaţa fară puteri şi cu vânătăi pe corp. Femeia care e cuprinsă de această fiinţa rea simte pe tot corpul o mare greutate, muşcaturi, ciupili şi gadilături, şi din cauza aceasta apoi, naşte copilul mort.
Există şi metode de protecţie împotriva acestui personaj malefic. Una dintre acestea vorbeşte de posibilitatea de a unge cu „untură de zmeu pleznit” locurile prin care aceştia pătrund (horn, uşă, geam). Zmeul încearcă să găsească o cale de intrare neunsă, dacă nu găseşte, strigă pentru a i se deschide. În cazul în care nimeni din interior nu-i răspunde, aceta moare.
În literatura romantică, termenul „zburător” este o personificare a dorului de bărbatul iubit, a dragostei intense față de ființa iubită. Se consideră că „zburătorul” este un bărbat care, în timpul vieții, a fost respins de o femeie și care, după moarte, bântuie femeile de pe Pământ, dar mai ales pe cea care l-a refuzat (dacă aceasta mai este în viață). Este considerat simbolul iubirii neîmpărtășite.
Apare prezentat în basmele româneşti ca fiind un tânăr înalt şi subţire, iar uneori este înfăţişat şi ca un şarpe cu aripi sau ca o flacără. Personajul acţionează doar noaptea şi este capabil să ia forma unui bărbat, a unei femei sau a unei stele. Din punct de vedere al simbolului, în general, zburătorul personifică fiinţa iubită la care nu se poate ajunge.
În literatura română mai mulţi autori au folosit mitul zburătorului ca temă pentru textele literare. Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, Ion Heliade Rădulescu sau Mihai Eminescu.
În poemul Calin file din poveste, iubirea este reprezentată ca o îmbinaren a pământescului şi cosmicului. Fata de împarat este simbolul frumusetii. Părinţii acesteia, în dorinţa lor de a-şi feri copila iubită de mrejele Zburătorului, au ridicat în jurul ei „ zidiri de cetăţuie”.Cu toate strădaniile părinţilor, Zburătorul nu poate fi oprit de efemere zidiri pământeşti. Dincolo de orice privirecei doi se întâlnesc noaptea. Dragostea fetei este atât de puternică încât îşi doreşte să fie răpită de zburător. Dar cei doi nu se pot intalni decat in somn, făcând parte din lumi diferite, motivul somnului devenind astfel punctul de legatura intre teluric si uranic. Portretul zburatorului este romantic si sugereaza inadaptarea si imposi-bilitatea îmbinării celor doua lumi. Iar suferinta fetei provocata de dorul lui ia proporţii cosmice, sufletul ei este asemanat cerului
George Calinescu afirmă că Zburatorul ar fi un demon, de o frumusete răpitoare, care, tulbură minţile şi şimturile fetelor tinere facandu-le să tânjeasca iubire. Romulus Vulcanescu, in” Mitologie romina ” , numeste Zburatorul ca fiind ” o semidivinitate erotică … un daimon arhaic de factură malefică”.
sefstefy:
ms mult si sper ca te-am ajutat
Răspuns de
12
Din categoria semidivinitatilor provenite dintr-un alt strat al credintelor, datinilor si traditiilor mitice, care au luat nastere la strabunii nostrii gentilici din alte nevoi spirituale, fac parte ZINI si Zinele . Aceste fapturi ciudate sunt concepute si percepute in popor ca fiind malefice, ori benefice, sau, indiferente. Exemple de semidivinitati sunt : Mosul Codrului, Muma Padurii, Sorbul Apelor, Stima Apelor, Spiritul Comorilor, Valva Bailor, Dragobetele, Zburatorul, Ielele, Rusaliile, Sanzaienele, Dragaicele … acestea nu sunt semidivinitati unicate ci, se concureaza intre ele, aparent.George Calinescu afirma ca Zburatorul ar fi un demon, daimon, de o frumusete rapitoare, care, tulbura mintile si simturile fetelor tinere facandu-le sa tanjeasca iubire. Romulus Vulcanescu, in a sa ” Mitologie romina ” , numeste Zburatorul ca fiind ” o semidivinitate erotica … un daimon arhaic de factura malefica … simbolizeaza toate formele de sexualitate , de la aceea puberala, pana la aceea isterica, a femeilor care traiesc numai pentru placerile trupesti.” Zburatorul nu trebuie a fi confundat cu Sarpele Inaripat, nici cu Demonul Vazduhului, desi si aceia erau incarcati cu electricitate. Zburatorul, patrunde prin mijloace oculte in casa si in viata victimei, activitatea sa erotogenica transpunandu-se in initiere sexuala dar si in incitare, provocare a apetitului , patosului sexual.Echivalentul feminin al Zburatorului este Zburatoroaica , un daimon urat si extrem de rau, victimele acesteia fiind tinerii puberi dar si barbatii.Romulus Vulcanescu descrie ” descinderea ” Zbyratorului astfel : ” Zburatorul ratacea noaptea, intre miezul noptii si cantatori, dand tircoale ulitelor, gradinilor, livezilor si caselor pentru a tulbura fetele de maritat , nevestele parasite si vaduvele patimase dupa aventuri sentimentale . Subtil se metamorfoza deseori chiar in iubitul celor astfel ademenite si petrecea cu ele pana la cantatori. Pasiunea lui se dezlantuia orgasmica, noapte de noapte, pana la neurastenizarea victimei, care chiar putea sa moara de freamat oniric. In timpul zilei fetele chinuite erotic noaptea, se cunosteau ca au fost vizitate de Zburator dupa semnele de oboseala, paloarea fetei si alte indicii psihice. ……. Activitatea zburatorului era numai oniric-erotica. Urmele fiziologice lasate de presupusa lui vizita tinteau la autoflagelarea simturilor, la dereglarea psihotica, de tip neurastenic si uneori epileptoidica , tipice sindromului hipersexualitatii. Acest sindrom si-l alimentau cu visele prematur sexuale, cu farmece, vraji, descantece de dragoste , pe care le repetau mereu, schimband subiectul pasiunii lor. „Iata cateva exemple de invocatii ale Zburatorului de catre vrajitoare :” sa vie in sat / fara de sfat / sa vie prin caini/ fara de ciomag / sa vie pe drum lupeste / sa intre in casa porceste / … / ca eu il bat si-l strapung / si il bat intre picioare / sa-i dau gand de-nsuratoare/ … sa vie descuiat/ cu sangele intartat / la noapte sa-l visez / maine aievea sa-l vaz / cu calul furnind / din bice pleznind / la mine venind / nici sa nu mai saza / nici sa nu mai mince / inima sa-i sara / ochii sa-i plezneasca / sa nu-i dea a sta / caci daca-o mai sta / l-oi intampina / sangele-o pica… ”” de-o fi-n haia tara/ sa vina pana maine seara / de-o fi in asta tara / sa vina diseara / de-o fi peste munte / ii pun punte / sa treaca prin fete frumoase / prin vaduve grase … ”Se cunosc si descantece ale vrajitoarelor pentru dezburatorit, adica, dezlegari ale vrajilor, ca exemplu : ” sa iasa / sa se mute / sub pamant sa se duca / unde cocosul nu canta / unde securea nu taie / in paduri / pe sub buturi ? ” sau ” sa nu poata veni Zburatorul sau Zburatoroaica / moroiul sau moroaica / ” .Pentru descantece de dezburatorire, vrajitoarele foloseau o fiertura din ierburi magice considerate a fi de leac : leurda, matraguna, leustean, iarba ciuta, muma padurii, singer, iarba zburatorului . ” Bolnavul ” de zburatorire era spalat de catre descantatoare cu acest leac 3 zile la rand si i se descanta astfel : ” asa sa se sparga / faptul, lipitura / si Zburatorul / cum se raspandesc raspantiile / … asa sa se raspandeasca vrajile / si Zburatorul … / „In ” Mitoligie Romina ” Romulus Vulcanescu, concluzioneaza ca : ” Mitul erotogonic al Luceafarului de Mihai Eminescu, faptura nemuritoare care iubeste astral o faptura muritoare , printr-o mezalianta neingaduita ordinii divine , repeta la modul transsimbolic mitul sexogonic al Zburatorului . „” Şi pas cu pas pe urma ei
Alunecă-n odaie,
Ţesînd cu recile-i scîntei
O mreajă de văpaie.Şi cînd în pat se-ntinde drept
Copila să se culce,
I-atinge mînile pe piept,
I-nchide geana dulce;Şi din oglindă luminiş
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătînd închişi
Pe faţa ei întoarsă.Ea îl privea cu un surîs,
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adînc în vis
De suflet să se prindă. „„Iubirea este cea mai veche temă literară, tratată sub forme arhaice şi arhetipale în toate mitologiile şi religiile lumii.
Alunecă-n odaie,
Ţesînd cu recile-i scîntei
O mreajă de văpaie.Şi cînd în pat se-ntinde drept
Copila să se culce,
I-atinge mînile pe piept,
I-nchide geana dulce;Şi din oglindă luminiş
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătînd închişi
Pe faţa ei întoarsă.Ea îl privea cu un surîs,
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adînc în vis
De suflet să se prindă. „„Iubirea este cea mai veche temă literară, tratată sub forme arhaice şi arhetipale în toate mitologiile şi religiile lumii.
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Fizică,
9 ani în urmă