Question

Buna!!! As dori urgent o povestire pe scurt a povestii "Piele de magar" scrisa de Charles Perrault

Answer 1

A fost odata ca niciodata un rege bun si iubit de supusii sai. Avea o sotie frumoasa si buna. Nu trecu mult timp si regina nascu o fata frumoasa, dragalasa si desteapta. Multi vizitatori erau mirati de faptul ca in grajdurile largi si bine ingrijite ale palatului se afla un magar cu urechile lungi. Magarul acela avea un talent deosebit, isi umplea culcusul cu bani de aur peste noapte si a doua zi slujitorii ii adunau punandu-i in vistieria statului. 
O veste cumplita lovi regatul. Regina se imbolnavi si-l chema la capataiul ei pe rege pe care-l puse sa promita ca se va recasatori. Regele plin de durere nici nu vru sa auda de acest lucru, dar regina insista spunandu-i ca ea-i daruise numai o fetita si ca regatul sa dainuie in bunastare trebuie sa aiba mostenitori baieti. Muri regina lasand regele prada durerii si deznadejdii. 
Trecu vreme indelungata si sfatul tarii ii ceru solemn regelui sa se recasatoreasca. Acesta nici nu vru sa auda dar se lasa convins de ministrii sa se casatoreasca. In cele din urma dadu sfoara in tara dar nici una din ele nu-i fu pe plac. Ii incolti in minte un gand pacatos, vazandu-si fiica cat de frumoasa se facuse se hotari s-o ceara de sotie. Fata cand auzi ii cazu in genunchi si cu lacrimi fierbinti il ruga sa renunte la gandul acesta. 
Intre timp regele a fost la un vrajitor ca sa-l intrebe daca sotia lui din imparatia umbrelor ar fi de acord cu aceasta casatorie si vrajitorul fara sa clipeasca ii spuse ca e intru totul de acord. Disperata printesa se duse la nasa sa, Zana Liliacului care o sfatui sa-i ceara tatalui sau sa-i faca o rochie de culoarea timpului, pe care regele i-o darui pe data, apoi sa-i faca o rochie de culoarea lunii dar si aceasta dorinta ii fu indeplinita, apoi ii ceru o rochie de culoarea soarelui si o primi si pe aceasta. In cele din urma ii spuse sa-i ceara pielea de la magarul cu urechi lungi. Regele nici nu clipi si-i indeplini si aceasta dorinta. Zana Liliacului o povatui sa se imbrace in pielea de magar si sa plece in lumea larga sa i se piarda urma. Ii mai dadu si o bagheta magica care ii putea oferi rochii si bijuterii atunci cand va avea nevoie. Strabatuse sapte mari si sapte tari si pe unde trecea oamenii o priveau cu scarba si dezgust din cauza pielii de magar. Ajunse la o ferma de animale unde fu primita sa se odihneasca si apoi i se dadu in grija oile si curcile. 
La o zi de sarbatoare pe cand se afla in camaruta ei se spala si cu ajutorul baghetei se imbraca in rochia de culoare timpului. In dreptul ferestrei se opri printul acelui regat pe cand se afla la vanatoare si se indragosti pe loc de faptura minunata pe care o vazu. Ajuns la palat cazu la pat bolnav si nici un medic regal n-a fost in stare sa le spuna parintilor care-i cauza. Printul le spuse ca vrea ca Piele de Magar sa-i faca o prajitura si sa i-o aduca personal. Fata cand auzi isi facu baie se imbraca curat si se apuca sa indeplineasca dorinta printului. Cand a fost gata isi trase peste rochia frumoasa pielea de magar si se infatisa in fata printului care manca prajitura cu pofta si fu cat pe aci sa se inece cu un inel (pesemne ii cazuse fetii cand a framantat aluatul). Deodata parca se simtea mai bine motiv pentru care regele si regina insistara ca printul sa se insoare cat mai repede. Acesta fu de acord dar conditia era ca aleasa inimii lui sa fie aceea caruia i se va potrivi inelul gasit in prajitura. Si uite asa inelul facu inconjurul regatului fiind probat de toate fetele de maritat dar fara nici un rezultat. Fu chemata si Piele de Magar la palat si inelul i se potrivi pe degetul fin de la mana alba si delicata care-i iesi din oribila piele de magar. 
Facura nunta mare unde fu invitat si tatal printesei care a venit cu cel mai mare alai dintre toti regii. Printesa alerga spre el plina de emotie si-l imbratisa cu multa drag pentru ca il iertase de mult!