Buna!:))
Caracterizarea lui Agamemnon Dandanache,din ,,O scrisoare pierduta,,(25 randuri)
Răspunsuri la întrebare
Salut !
✿ Exprimarea opiniei despre atitudinea unui personaj dintr-un text dramatic poate avea în vedere:
- contextul în care apare personajul;
- felul în care se raportează la celelalte personaje;
- rolul său în acțiune, conflictul dramatic;
- replicile ce reprezintă o formă de dezvăluire a unor trăsături de caracter;
- didascaliile ( indicațiile scenice ) ce conțin indicii comportamentale semnificative;
- sentimentele pe care le transmite cititorului;
- procedeele stilistice folosite în construirea acestuia;
- tipul uman pe care îl reprezintă;
✿ Genul dramatic cuprinde operele literare, în proză sau în versuri, scrise cu scopul de a fi reprezentate pe scenă.
Agamemnon Dandanache face parte dintre marile creații ale genului caragialian, el nefiind o soluție de final deux ex machina, ci o efigie de crepuscul social, care în sistemul comediei O scrisoare pierdută nu pare deloc artificial, ci vine să accentueze tensiunea, chiar dacă, sau tocmai pentru că este mai prost decât Farfundi și mai canalie decât Cațavencu. Autorul revarsă asupra lui o adevărată cascadă de mijloace ale comicului, caracterizându-l și ridiculizându-l până la grotesc. Faptul că vorbește peltic și sâsâit sporește efectul comic. Acesta dă dovadă de naivitate atunci când le mărturisește lui Tipătescu și doamnei Trahanache modalitatea prin care a reușit să obțină o funcție politică. Conflictul dramatic se concretizează în tentativele repetate ale acestuia de a accede la o poziție socială superioară. Nu reușește în acest fel, în ciuda pretinselor sale calități, dar hazul îi oferă oportunitatea dorită sub forma unei scrisori compromițătoare a unei persoane influente: De colea până colea .. gâri-mâr.. a trebuie conița mea, să țedeze. Acesta este foarte mândru de ingeniozitatea sa, în ciuda ironiei afișate și a dezaprobării celor doi interlocutori.
Atitudinea critică a scriitorului față de Dandanache este pusă în evidență prin intermediuș comicului. Astfel, numele stârnește râsul prin aluzie la termenul dandana, personajul însuși fiind generatorul a numeroase încurcături. Pe de altă parte, replicile sale sunt foarte savuroase prin încurcăturile a numeroase reguli de pronunție și de logică. Personajul lui Caragiale dorește să se evidențieze prin false calități, contrastul dintre aparență și esență fiind o altă sursă a comicului: Ei, uite așa, cu meritele mele, coniță, vezi ! Era cât p-ați, dar știi, cât p-ați...
Dandanache este o caricatură ilară, cu o memorie în derivă, având mania deputăției, pentru care uzează tot de arma șantajului, pe care Cațavencu a scăpat-o. Dandanache este însă suficient de perfid și josnic pentru a nu înapoia scrisoarea de amor, care reprezintă o garanție a unei existențe liniștite, comode.
” Agamița Dandanache e mai mult un bâlbâit și un mărginit mintal, simbol trist al necesităților electorale și lamentabil exponent de clasă. El comite nedelicatețea de a se sluji la infinitiv de o scrisoare compromițătoare, căzută în mâinile sale, dar se pune întrebarea dacă personal are destul proces mintal pentru a-și da seama de natura morală a faptelor. ” - G. Călinescu.