Buna dimineața , cine mă ajută să compun o poveste despre un brad ... Vă mulțumesc mult, O zi frumoasă !❤️
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Venise toamna. Toate păsările călătoare plecaseră spre ţările calde. Numai o pasăre tare mititică nu putea să zboare după stol, umezindu-i-se ochişorii de lacrimi. Avea o aripă ruptă și din acest motiv era tare deznădăjduită.
Biata pasăre, cu inima plină de jale, se duse cu greu în pădure ca să ceară ajutor de la arbori. Cu glas duios, îi ruga pe copaci:
– Uitaţi, am aripa ruptă! Lăsaţi-mă să trăiesc între ramurile voastre până va sosi primăvara!
– Eu nu pot să te primesc, păsărică! răspunse dezinteresat fagul. Mi-ajunge că am grijă de ramurile mele. Pleacă de aici! Du-te la stejar!
– Nici eu nu pot! vâjâi stejarul răutăcios. Mă tem să nu-mi mănînci ghinda. Fugi, păsărică, în altă parte! De nu, îţi rup şi cealaltă aripă.
Așa o goniră pe sărmana păsărică şi ceilalţi arbori din codru. Era la marginea disperării cînd auzi o voce:
– Unde te duci, draga mea? întrebă bradul cu blândețe.
– Nu mai știu unde să mă duc, bradule. Toţi copacii m-au prigonit și nu vor să mă primească între ramurile lor. Uite, aripa mă doare şi nu mai pot să zbor. Suratele mele au plecat, eu am rămas singură și-s neputincioasă.
– Vino la mine, zise blând bradul, înduioşat de soarta bietei păsărele. Poţi rămâne cât vrei între ramurile mele.
Bradul se îndoi de șale pentru ca păsărica să poată urca între ramuri. Pasărea își făcu un culcuș frumos și adormi pe loc. Într-o noapte, vântul porni să sufle cu putere mare, semn că se apropia iarna. Frunzele arborilor se îngălbeneau şi cădeau la pămînt, una câte una.
– Pot să scutur şi frunzele bradului? îl întrebă vântul pe Moş Crivăţ, împăratul vânturilor.
– Nu! spuse Moș Crivăţ. De brad să nu te atingi deloc! El a fost bun cu biata păsărică. Trebuie să avem și noi milă de el. Podoaba verde să nu-i cadă niciodată!
Se spune că de atunci, bradul cel bun îşi păstrează frunzele verzi atât vara, cât şi iarna.
Explicație:
Sper ca te-am ajutat
se numeste Legenda Bradului
Răspuns:
Era o zi de iarna. Eu și părinți mei am mers sa cumpărăm un brad.
Am ajuns la magazin am examinat cu atenție fiecare brad, care erau :mai mici, mai mari, mai verzi.... . În timp ce ma uitam am văzut un brădut care nu era ca ceilalți, parca spunea o poveste frumoasa. I l-am arătat lui tete și lui mama și au zis ca dacă asta îmi place pasta îl lom. Bineînțeles că mam bucurat, și le-am mulțumit.
Am ajuns acasă și imediat mama pus pe împodobit, iam pus stelule cu și fără sclipici, cloburi mai mari, mai mici, roși, albastre, verzi, mov etc. După ce l-am împodobit mam uitet la el și am simțit cel mai bun prieten al meu.
În clocluzie dacă ți se pare ca-n ceva e diferit de cei lati nu ezita să-l ei.
Sper ca team ajutat!