Bună! Îmi puteți face și mie un scurt comentariu + semnificația titlului la poezia „Muntele vrăjit” de Lucian Blaga? Chiar nu mă pricep la chestii din astea... Mulțumesc anticipat!
Răspunsuri la întrebare
Consider că "Muntele vrăjit", de Lucian Blaga prezintă viața omului, așa complexă și greude înțeles cum e ea, dar fascinantă. Titlul analitic are rolul de a sintetiza mesajul operei, sugerându-i lectorului că poezia pe care urmează să o citească este una ce îl introduce în lumea fantasticului, a imaginației. Începutul poeziei este succint și brusc, redând intrarea eului liric în munte, adică venirea sa pe lume, înainte de care nu este nevoie de o introducere. Sintagma "O poartă de piatră/ încet s-a închis" arată ireversibilitatea acestei acțiuni, evidențiând ideea că omul nu poate da timpul înapoi, ci poate doar să înainteze câtă vreme se află în interiorul acestui munte mistic, atât de mare și de frumos. De aici încolo, eul poetic devine conștient de existența sa, începând să aibă gânduri multiple. Lacurile sunt vinete, adică nu au culoarea așteptată, făcându-se trimitere la faptul că viața nu e așa cum și-o imaginează omul. Totuși, apare semnul exclamării "Ce vinete lacuri!" penteu a reflecta mirarea și, totodată, încântarea eului poetic la vederea acestuu peisaj. Vulpea, simbolul vicleniei, este ostilă eului poetic, lătrându-l pe acesta. Ea este de aur, arătând că inclusiv experiențele neplăcute sunt valoroase, ele reprezentând lecții ce trebuie să fie învățate, fiindcă sunt importante. Jivinele pot face trimitere la oamenii cu două fețe, care îl lingușesc pe eul liric și se prefac, ele fiind fiare sălbatice cu aspect grotesc, strecurându-se "cu ochii întorși". Ultimele clipe ale vieti sunt anunțate sonor de zumzetul albinelor, adică de semnele bătrâneții care, inevitabil, sunt corelate și cu moartea. Fiind conștient de efemeritatea sa, eul liric își dă seama că anii alocați vieții sale se scurg inevitabil, lucru subliniat de repetiția "și anii. Și anii".