Buna.Ma poate ajuta cineva cu un referat despre Stefan cel Mare?MULTUMESC
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Istoricul istoric al domniei lui Ștefan cel Mare
În secolul al XV-lea, s-a consolidat Imperiul Otoman , care, prin expansiunea sa rapidă din secolul al XIV-lea, devenise cel mai important factor de putere din sud-estul Europei . Al doilea imperiu bulgar a intrat sub stăpânirea otomană directă, Imperiul sârb , care se prăbușea într-o stăpânire parțială, a fost controlat din ce în ce mai mult de otomani , iar Imperiul Bizantin, odinioară puternic , a fost limitat în esență la orașul Constantinopol în deceniile anterioare căderii sale finale în 1453 . Peninsula Balcanică de sud-est a fost astfel centrul Imperiului Otoman. Au fost șiRegatul Ungariei și Regatul Poloniei au fost cei doi oponenți care și-au dorit accesul și în sud-estul Europei. Între ele se aflau câteva zone la scară mică, aflate sub influența otomană, dar nu direct sub stăpânirea otomană, precum Țara Românească și Moldova . După supunerea militară, aceste zone ar putea fi fie integrate direct în imperiu, fie supuse voluntar sultanului și astfel să păstreze o relativă autonomie sub suzeranitatea otomană.
Principatul Moldovei , la granița cu stăpânirea otomană , a intrat în bazinul hidrografic al Porții Sublime în secolul al XV-lea . Comandanții militari vlahi (români) care controlau ruta comercială de la Lviv, Polonia la Marea Neagră , au încercat să se sustragă de la influența maghiară. Ungaria și Polonia au încercat din nou și din nou să controleze Principatul Moldovei și au folosit cu pricepere luptele de putere ale boierilor. Având în vedere forța militară a otomanilor, prinții moldoveni au recunoscut stăpânirea otomană la mijlocul secolului al XV-lea și au fost de acord să aducă tribut sultanului. În această fază, tânărul Ștefan al dinastiei Bogdanești a devenit prinț moldovenesc în 1457. [1]
Reign of Ștefans
Cu ajutorul voievodului valah Vlad al III-lea. Drăculea, Ștefan a urcat pe tronul Principatului Moldovei în 1457 . Ștefan s-a certat îndelung cu vecinii săi maghiari , care îl găzduiau pe predecesorul său Petru Aron (ucigașul tatălui său Bogdan Voievod) în Ținutul Secuiesc , Transilvania . El a cerut vehement extrădarea ei. Cu toate acestea, ungurii l-au folosit pe Petru Aron ca pârghie împotriva lui Ștefan, amenințându-l cu repunerea sa pe tronul Moldovei. Drept urmare, Ștefan și-a atacat vecinii unguri de mai multe ori și a cucerit cetățile Cetatea Albă și Chilia , care existau încă de pe vremeaJohann Hunyadi se afla sub stăpânirea maghiară. Când ungurii au pășit în Moldova cu 40.000 de oameni sub regele Matthias Corvinus în 1467 , Ștefan i-a învins în bătălia de la Baia ; însuși regele maghiar a scăpat îngust, rănit grav. În schimb, Ștefan a condus o expediție punitivă în Ungaria și s-a întors cu pradă bogată. În anii următori relația dintre cei doi monarhi s-a normalizat.
1471–1474, Ștefan a invadat Țara Românească de mai multe ori pentru a o elibera de sfera de influență otomană. Cu toate acestea, acest lucru nu a reușit, deoarece voievozii angajați nu au putut rezista presiunii otomane. Garnizoana otomană puternică din orașul Giurgiu se afla la doar 6-8 ore de călătorie distanță de București . Pentru a pune capăt atacurilor repetate din nord, sultanul Mehmed al II-lea a ordonat un atac asupra Moldovei în 1475, dar Ștefan i-a învins pe cei aproximativ 120.000 de invadatori cu propria armată de doar 40.000 la Vaslui. Cronicarul turc Seaddedin a vorbit despre o înfrângere fără precedent pentru otomani. După această victorie, Ștefan a încercat să mobilizeze puterile europene împotriva otomanilor, dar fără succes.
Anul următor armata sa a fost înfrântă la Războieni . Otomanii au atacat cu 150.000 de soldați sub conducerea personală a sultanului. Ștefan avea doar 20.000 de adunători, deoarece o mare parte din armata sa era împotriva tătarilor care invadaseră estula trebuit să lupte. Tătarii puteau fi învinși, dar armata nu-l mai putea susține la timp pe Ștefan împotriva sultanului. Deci, rezultatul bătăliei a fost previzibil. Chiar dacă era clar depășit, Stefan a atacat otomanii. În ciuda victoriei lor, otomanii au trebuit să se retragă din nou, deoarece aveau probleme de aprovizionare. În plus, o epidemie de ciumă a izbucnit printre otomani. După cum era obișnuit la acea vreme, moldovenii devastaseră pământul abandonat temporar înaintea inamicului înaintat, adică fântâni otrăvite, câmpuri arse, etc. Cele mai importante forturi precum Neamț , Chilia , Cetatea și AlbăSuceava ar putea rezista. Înfrângerea împotriva otomanilor nu a avut consecințe pentru Ștefan.
Căutarea lui Stefan în Europa de sprijin împotriva otomanilor nu a avut succes, dar pentru decizia sa de a „tăia mâna dreaptă a păgânului” a fost lăudat de Papa Sixtus IV ca verus christianae fidei athleta ( adevăratul apărător al credinței creștine ). Dar nu a primit niciun ajutor.