bună tuturor depe acest grup
as dori careva sa ma ajute cu un
as dori un eseu de 300 de cuvinte despre antiviolenta??
va rog careva
Răspunsuri la întrebare
Violenţa este o manifestare agresivă a unor sentimente reprimate (ură, invidie, rebeliune). În ziua de azi o întâlnim peste tot, poate şi pentru că omul modern are parte de multe frustrări şi trăieşte într-un stres permanent. Şi atunci ne punem o întrebare firească : Este oare violenţa o boală? Pentru a putea răspunde trebuie să ne aplecăm asupra unor aspecte pe care le întâlnim în cotidian. Modelele pe care cei mici şi cei mari le au în mijloacele de comunicare în masă şi în familie promovează un limbaj agresiv şi comportamente deviante. Din păcate, aceste modele pe care le vedem zilnic îi pot aduce pe unii tineri în situaţia de a încălca legea, fiindcă nu au învăţat ce e permis şi ce nu, iar uneori, din păcate, tinerii ajung infractori fiindcă nu pot să-şi dea seama de gravitatea faptelor lor şi nu se gândesc destul înainte de a acţiona.
În viaţa de zi cu zi (uneori chiar şi la şcoală, în pauze, de exemplu) putem observa cum copiii înjură, îi jignesc pe ceilalţi şi au întotdeauna ceva de comentat, fie că trebuie, fie că nu, urmând astfel exemplul părinţilor sau al unor personaje de la televizor şi crezând că astfel îşi exprimă personalitatea. Această manifestare pare să fi caracterizat dintotdeauna fiinţa umană. Se spune că violenţa este înrădăcinată în fiecare dintre noi, dar totuşi cred că aceasta este doar o explicaţie de suprafaţă pentru a ascunde lipsuri grave în educaţie şi influenţa unui mediu familial nociv. Fiindcă fiecare dintre noi suntem produsul mentalităţii şi obiceiurilor pe care le vedem şi ni le însuşim din familie. Prin definiţie, un om civilizat ştie cum să se poarte în diversele grupuri în care se întâmplă să se afle (în familie, între vecini, rude, colegi sau pur şi simplu pe stradă, în tramvai, într-un magazin, etc.) şi nu va uita niciodată proverbul românesc: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”. „Că poţi ajunge în închisoare”, ar fi continuarea pe care copiii ar trebui să o înveţe de mici.
Încercăm să ne ascundem de noi înșine, să ne creăm o imagine falsă a lumii care ne face să spunem: “nu contează nimic în afară de noi înşine”. Dar nu este deloc aşa. Un om educat se va purta mereu “cum trebuie” şi îşi va măsura cuvintele, gândindu-se înainte de a acţiona chiar şi când se află în situaţii tensionate. El va şti că acţiunile necugetate pot să-i aducă necazuri cu legea. Din păcate, în viaţa de zi cu zi ajunge să ni se pară normală folosirea injuriilor spuse la nervi sau acţiunile violente, fără să ne gândim mereu la consecinţele acestora.
Violenţa este de fapt un indicator al nesiguranței generalizate. Ea devine o armă atunci când o persoană se simte amenințată, atunci când sentimentul de insecuritate atinge un anumit nivel. Ceea ce, după părerea mea, este în totalitate adevărat. Poate că, trăind în “jungla urbană” ni se pare că trebuie să ne apărăm în viaţa de zi cu zi cu un anumit fenomen de autoapărare prin replici dure cu potențial nu neapărat rău voitor, ci spuse mai degrabă inconștient, ca un reflex creat prin contactul zilnic cu expresii şi cuvinte jignitoare, care ne ajută să ne eliberăm de presiune aruncând-o asupra altor oameni. Iar oamenii ajung sa comită aproape fără să-şi dea seama acte de violenţă care produc suferință nu doar celor care sunt victimele ei, dar şi celor care le produc, fiindcă aceştia pot ajunge infractori dacă încalcă limitele legii.
Consider că şi modelele greşite de limbaj sau comportament chiar de la unele desene animate, filme sau emisiuni (chiar cele pentru copii) au o influenţă extrem de mare asupra modului violent în care se comportă adolescenţii cu ceilalţi. Mass-media ne informează despre acest fenomen care afectează multe persoane. Mulți oameni importanți sprijină mai multe asociații de protejare a copiilor abuzați în şcoală sau în familie. În ultimul timp, multe instituţii şi asociaţii nonguvernamentale au început să analizeze comportamentul copiilor şi tinerilor în şcoli şi să caute remedii pentru aceste manifestări violente care se întâlnesc atât de frecvent, încât mulţi dintre noi nici nu le mai iau în seamă şi poate consideră că nu pot face nimic împotriva acestui fenomen. Termenul de “bullying” începe să fie din ce în ce mai des folosit atunci când vorbim despre comportamentul elevilor în pauze şi în afara şcolii. Acesta denumeşte acte de violenţă psihică şi fizică dintre care jignirile referitoare la aspectul fizic, excluderea unor copii din grupurile informale din colectivele de elevi. Înjurăturile sau chiar ameninţările sunt printre cele mai des întâlnite. Dar observaţia stării de fapt este doar primul pas, care trebuie urmat de multe acţiuni care să remedieze această situaţie.