Question

Bună tuturor ! Poate să îmi explice cineva verbul , va rog mult ( conjugările , timpurile , modurile , diatezele ) cum îl recunosc , in general , și cum îl conjug . Am mare nevoie , căci peste câteva zilele susțin examen de diferența . Mulțumesc anticipat !

Answer 1

Ca să recunoști un verb, trebuie să te uiți mereu la sfârșitul cuvintelor, care trebuie să corespundă cu terminațiile pe care ți le voi enumera pe măsură ce conjug.

Conjugări:

În limba latină, verbul are patru conjugări. Recunoaștem conjugările după terminația de infinitiv a verbului. Forma de infinitiv este a doua din dicționar.

Așa arată un verb găsit în dicționar: laudo, -are, -avi, -atum. Asta înseamnă că:

- indicativul prezent, persoana I singular are forma: laudare (prima formă din dicționar);

- infinitivul prezent are forma: laudare (a doua formă din dicționar);

- indicativul perfect, persoana I singular are forma: laudavi (a treia formă din dicționar);

- supinul are forma: laudatum (a patra formă din dicționar).

Revenind la infinitiv. Toate verbele la infinitiv se termină în -re. Pentrua afla conjugarea, ne uităm la litera de dinainte de „re”.

1. conjugarea I: -a-

2. conjugarea a II-a: -e-

3. conjugarea a III-a: -e-

4. conjugarea a IV-a: -i-

Exemple:

conjugarea I: duro, -are, -avi, -atum, formo, -are, -avi, -atum

conjugarea a II-a: impleo, -ere, -evi, -etum

conjugarea a III-a: frango, -ere, fregi, fractum, pingo, -ere, -ixi, -ictum

conjugarea a IV-a: munio, -ire, -ivi, -itum, servio, -ire, -ivi, -itum

După cum se poate observa, terminațiile de la conjugarea a II-a și a III-a sunt indentice. Ca să nu existe confuzii, trebuie verficată prima formă din dicționar. În cazul conjugării a II-a, ea se termină în -eo.

Exemplu: habeo, -ere, -ui, -itum (conjugarea a II-a)

placeo, -ere, -ui, -itum (conjugarea a II-a)

colo, -ere, colui, cultum (conjugarea a III-a)

facesso, -ere, -ivi, -itum (conjugarea a III-a)

Moduri și timpuri: (modurile sunt scrise îngroșat, timpurile sunt scrise înclinat)

(Pentru exemplificare, voi lua verbul habeo, -ere, -ui, -itum = a avea.)

Moduri și timpuri personale obținute din tema prezentului:

Infinitiv:

- prezent: habere

Indicativ:

- prezent:

singular:

persoana I: habeo

persoana a II-a: habes

persoana a III-a: habet

plural:

persoana I: habemus

persoana a II-a: habetis

persoana a III-a: habent

Pentru a conjuga un verb la indicativ prezent trebuie să: identifici tema prezentului, care se află prin eliminarea lui „-re” de la forma de infinitiv: habere -> habe- = tema prezentului; sau a lui „-ere” în cazul conjugării a treia: colere -> col- = tema prezentului. După ce identifici tema prezentului, adaugi desinențele personale:

singular:

persoana I: -o

persoana a II-a: -s

persoana a III-a: -t

plural:

persoana I: -mus

persoana a II-a: -tis

persoana a III-a: -nt

(În continuare, ce va fi îngroșat în interiorul cuvântului e ce diferă de la un timp la altul, de la un mod la altul. Practic, adaugi temei prezentului / temei perfectului ce e scris îngroșat și așa conjugi verbul în latină.)

- imperfect:

singular:

persoana I: habebam

persoana a II-a: habebas

persoana a III-a: habebat

plural:

persoana I: habebamus

persoana a II-a: habebatis

persoana a III-a: habebant

- viitor:

singular:

persoana I: habebo

persoana a II-a: habebis

persoana a III-a: habebit

plural:

persoana I: habebimus

persoana a II-a: habebitis

persoana a III-a: habebunt

Imperativ:

-prezent:

persoana a II-a:

singular: habe! (aici e vorba de tema prezentului)

plural: habete! (temei prezentului i se adaugă „-te”)

Conjunctiv:

- prezent:

singular:

persoana I: habeam

persoana a II-a: habeas

persoana a III-a: habeat

plural:

persoana I: habeamus

persoana a II-a: habeatis

persoana a III-a: habeant

- imperfect: (practic, acest timp e format din infinitiv, la care se adaugă desinențele personale)

singular:

persoana I: haberem

persoana a II-a: haberes

persoana a III-a: haberet

plural:

persoana I: haberemus

persoana a II-a: haberetis

persoana a III-a: haberent

Moduri și timpuri nepersonale obținute din tema prezentului:

Participiu:

- prezent:

Nominativ: habens

Genitiv: habentis

Dativ: habenti

Acuzativ: habentem

Ablativ: habente

Gerunziu:

Genitiv: habendi

Dativ: habendo

Acuzativ: habendum

Ablativ: habendo

Gerundiv:

habendus, habenda, habendum (este foarte asemănător cu un adjectiv cu trei terminații)

Moduri și timpuri obținute din tema perfectului:

Tema perfectului se obține prin eliminarea lui „-i” de la a treia formă de dicționar. Exemplu: habui -> habu = tema perfectului.

Infinitiv:

- perfect:

habuisse

Indicativ:

- perfect: (temei perfectului i se adaugă următoarele desinențe personale):

singular:

persoana I: habui

persoana a II-a: habuisti

persoana a III-a: habuit

plural:

persoana I: habuimus

persoana a II-a: habuistis

persoana a III-a: habuerunt

- mai mult ca perfect:

singular:

persoana I: habueram

persoana a II-a: habueras

persoana a III-a: habuerat

plural:

persoana I: habueramus

persoana a II-a: habueratis

persoana a III-a: habuerant

- viitor II (viitor anterior):

singular:

persoana I: habuero

persoana a II-a: habueris

persoana a III-a: habuerit

plural:

persoana I: habuerimus

persoana a II-a: habueritis

persoana a III-a: habuerint