Limba română, întrebare adresată de dinadan, 9 ani în urmă

buna )va rog ajutatimiti)))----caracterizarea personajelor principale din nuvela Moara cu noroc.I Slavici

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Bacalu
2
    Fraza care deschide nuvela este esenţială pentru înţelegerea dramei pe care o va trăi ulterior Ghiţă: „Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.” Aceste cuvinte rostite de mama Anei se constituie într-o adevărată sentinţă-avertisment. Conflictul care îl va măcina pe Ghiţă va porni de la punerea în opoziţie a bogăţiei cu „liniştea colibei”, ilustrând tocmai consecinţele distrugătoare pe care le are asupra omului setea de înavuţire. Din perspectivă psihologică, nuvela prezintă conflictul interior trăit de Ghiţă, care, dornic de a-şi schimba statutul social, îşi pierde pe rând siguranţa de sine şi încrederea în familie. Încălcând norma morală enunţată la începutul nuvelei, Ghiţa va evolua inevitabil spre un sfârşit tragic.            Om harnic şi cinstit, a cărui autoritate este recunoscută în sânul familiei, Ghiţă ia în arendă hanul de la Moara cu noroc, dorind să agonisească atâţia bani încât să angajeze vreo zece calfe cărora să le dea el de cârpit cizmele oamenilor. Blând şi cumsecade, el transformă repede hanul dintr-o ruină într-un loc primitor, cunoscând chiar momente de prosperitate, căci „sporul era dat de la Dumnezeu”. Relaţia lui cu Ana e bazată pe dragoste, înţelegere, Ghiţă apreciind calităţile soţiei; „inima îi râdea cînd Ana cea înţeleaptă şi aşezată...se arunca răsfăţată asupra lui.”            Dar fericirea este de scurtă durată, căci la han îşi face apariţia Lică Sămădăul, stăpânul locurilor. Ghiţă devine „mai de tot ursuz”, „pus pe gânduri”; „nu mai zâmbea ca mai înainte, ci râdea cu hohot încât îţi venea să te sperii de el”, transformări bine surprinse de Ana. Bunătăţii şi cinstei le ia locul ispita îmbogăţirii. La prima întâlnire pe care o are cu Lică, Ghiţă încearcă să fie autoritar şi stăpân pe sine, aceentuând faptul că nu vrea să fie supus de către nimeni; „nu crede că poţi să mă ţii de frică, să-ţi fie frică de mine”, îi spune lui Lică. Este înfrânt însă de forţa morală a adversarului său, fiind la un moment dat pregătit să colaboreze, dar de pe poziţii de egalitate: „nu vreau să crezi că mă ţii numai de frică, ci umblu să intru la învoială cu tine.” Îşi dă seama că nu poate sta la Moara cu noroc fără voia lui Lică, de aceea acceptă jocul. Este momentul psihologic care marchează începutul degradării psihice şi morale a personajului.            Acţiunile, gesturile şi atitudinea lui Ghiţă scot la iveală incertitudinea şi nesiguranţa care îl domină, teama şi suspiciunea. Încearcă să-şi ia câteva măsuri de protecţie; îşi angajează o slugă, îşi cumpără pistoale şi doi câini, dar zbuciumul şi teama nu îl părăsesc.            Degradarea umană se produce treptat şi sigur. Ajunge să regrete faptul că are soţie şi copii, se îndepărtează încet de Ana, în care nu mai vede femeia „înţeleaptă şi aşezată” de la început. Refuză comunicarea, se închide şi mai mult în sine; „El era singur şi părăsit. Ana, pe care o privea cu atâta drag mai nainte, încetul cu încetul se înstrăinase de dânsul.”
Alte întrebări interesante