Question

Buna! Vreau si eu un rezumal al Mesterului Manole de G. Dem. Teodorescu.
Cat mai rapid se poate va rog mult.
Dau funda.

Answer 1

Drama începe cu motivul surparii zidurilor. Derutat si aproape descurajat de acest fenomen de nepatruns, Manole masoara si socoteste în odaia sa de lucru, în prezenta staretului Bogumil si a unui personaj ciudat Gaman, care doarme întins pe dusumea un somn agitat, bântuit de vedenii terifiante, ce-l fac uneori sa tresara si sa se comporte în nestire. e irationala si el continua sa se framânte în nehotarâre. Conflictul dramei începe în momentul în care intra în scena Mira, sotia lui Manole. Mira cunoaste framântarea interioara a sotului sau si a înteles sfatul staretului Bogumil. Între cei doi soti are loc un schimb de replici, la care contribuie si Gaman în visurile sale, din care Manole întelege ca sfatul staretului Bogumil nu e lipsit de tâlc, dar în acelasi timp îsi da seama si de puternica dragoste ce-i leaga pe cei doi soti. Elementele conflictului sunt, asadar, pe de o parte, devoranta pasiune pentru constructie, pe de alta, intensa dragoste pentru viata, pentru frumusetea si puritatea ei, toate întruchipate de Mira.
Manole, desi simbol si el ca mai toate celelalte personaje, evolueaza totusi ca un caracter cu o puternica si problematica personalitate, cu o individualitate distincta, traindu-si intens si neabatut destinul sau de martir al frumosului etern.
Dar întâmplarile se precipita. Zidurile cad din nou si mesterii lui Manole sunt tentati tot mai mult de ideea abandonarii lucrarii. SI, ca si cum noul esec nu era de ajuns, din partea lui Voda un sol aduce un ultimatum. Cu raspunsul dat de Manole lui Voda actiunea se apropie de punctul culminant. Dar complexitatea compozitionala a dramei izvoraste din complexitatea personajului ei principal. În permanenta Manole evolueaza pe doua planuri fundamentale aflate într-o strânsa conditionare reciproca: unul psihologic si unul al faptelor.
Solul pleaca si Manole trebuie sa desluseasca zidarilor tâlcul fagaduielii lui. Unii vor sa-l paraseasca, dar marele mester le strecoara în suflet sentimentul unui destin implacabil care cere o jertfa. Dupa trei zile de asteptare înfrigurata, în care mesterii se istovesc în tot felul de banuieli de încalcare a juramântului, ale unuia, împotriva celuilalt si ale tuturor împotriva lui Manole, apare Mira. Se face un nou pas spre împlinirea unui destin. Mira însa vine pentru a preîntâmpina un omor pe care-l face raspunzator pe staretul Bogumil. Trecând prin chinuri mai presus de puterea unui om, Manole încearca sa evite jertfirea Mirei, dar zidarii sai îl constrâng cu virtutea juramântului facut. Acolo deci unde balada încerca evitarea zidirii Anei prin invocarea fortelor naturii, Blaga îsi pune eroul în confruntare directa cu propriii sai colaboratori pentru a releva finetea mecanismelor sufletesti antrenate în trairea de catre marele mester a propriului sau destin. Manole împlineste destinul, caci patima de a zamisli frumosul e neînduratoare. În psihologia framântata a lui Manole, momentul hotarârii de a jertfi, reprezinta în ordinea luptei omului cu natura, la scara istorica, momentul transfigurat artistic al neutralizarii opozitiei dintre natura si cultura. Manole e aici, prin sacrificiul facut, un erou civilizator, care da oamenilor o noua valoare, etern-durabila, asa cum Prometeu, tot prin sacrificiu, le daduse focul.
Zidarii traiesc din plin febra constructiva a celorlalti, dar obsesia vaierului care razbate din zid si comportarea Mirei în ultimele ei clipe de viata îl robesc tot mai mult. Tot mai puternica devine constiinta ca pentru el, ca individ, sacrificiul nu mai înseamna izbânda, ci secatuirea tuturor puterilor sufletesti. Bolnav de iubirea lui pentru Mira, muncit de inutilitatea sacrificarii celei mai de pret fiinte, care-i apartinea trup si suflet, în gestul suprem al renuntarii nemaigasind iarasi nici un sens.
Finalul dramei din nou se disociaza de balada. În balada, dupa terminarea bisericii, marele mester declara, ca vrea sa construiasca "Alta monastire,/ Pentru pomenire,/ Mult mai luminoasa/ Si mult mai frumoasa!"
El nu mai apartine clipei, nici macar timpului istoric, ci pur si simplu timpului.
Propria lui moarte, eterna ca orice moarte, îi eternizeaza opera. Astfel amândoi, autor si opera, ating absolutul.
Desi Manole este cel ce filtreaza întreaga putere si forta a jertfei, zidarii nu ramân nici ei straini de suferinta se de ideea ca au dat minunii cladite de ei tot ce aveau mai bun, inclusiv linistea si echilibrul sufletesc. Ei au învesnicit capodopera lor cu propriile lor suflete.
Dupa cum stim balada se încheie cu moartea tuturor constructorilor, semnificatie nu numai a sacrificiului total, dar si a razbunarii voievodului egoist care vrea