Bună vreau un rezumat la Jandarmul de Ion Agârbiceanu urgent și sa fie amănunțit pls
Răspunsuri la întrebare
În dimineaţa ceea însorită, de la începutul primăverii, se coborâră, ca de obicei, puţini călători la staţia Vârtopi. Între ei era şi un bărbat tânăr, îmbrăcat în straie nemţeşti, care purta un geamandan mare, ce părea destul de greu pentru un om voinic ca el. Se pleca puţin într-o parte, pentru a echilibra povara.
- Nu-i nicio căruţă pe-aici? întrebă străinul, cu un glas aspru, înfundat, cu un accent străin, cum se întâmplă cu cineva, care n-a vorbit, de mulţi ani, româneşte.
Şeful gării, un ungur mititel, cu obrajii roşii, cu mustaţa blondă, îl măsură de sus până jos.
- Dar ce-i aici? Gară de oraş, să aştepte trăsuri? îi răspunse ursuz, în limba ungurească. Şi îi întoarse spatele.
Străinul îl fulgeră cu o privire tare, de oţel şi aruncă după el o înjurătură, tot în ungureşte.
Puse geamandanul jos şi se întoarse către doi fecioraşi români, care căscau gura pe peronul gării.
- Căutaţi un par şi luaţi povara asta până-n sat! O să vă plătesc!
Feciorii veniră îndată cu parul, îl trecură prin mânerul cufărului şi-l luară pe umeri. Satul nu era departe de gară.
Străinul înainta cu pas apăsat şi regulat, de ostaş, şi-şi răsucea, din când în când, mustaţa neagră. Trupul lui voinic nu se potrivea în straiele acelea nemţeşti, care păreau de împrumut şi că-l stânjenesc în mers. El tăcea şi fecioraşii nu cutezau să-l întrebe nimic. Din când în când, puneau povara jos, să răsufle. Se mirau, din ochi, ce poate fî aşa de greu în geamandan.
Intrând în sat, femei şi bărbaţi care măturau pe la portiţe - era o dimineaţă de duminică - ridicau capul şi priveau după străin. Femeile făceau câte-un semn de întrebare către fecioraşii care duceau povara: „Cine-i ?”
Tinerii ridicau din umeri; nu ştiau nici ei.
Înaintea Primăriei, străinul se opri. Porunci feciorilor să aştepte în drum, iar el întră în Primărie. Acolo era şi locuinţa notarului.
După puţină vreme ieşi însoţit de notar, care aducea nişte chei în mână. Vorbeau ungureşte. Tinerii porniră cu bagajul după ei.
Se opriră pe uliţa principală a satului, în faţa unei case mari, de bârne, cum erau toate din sat, cu multe acareturi şi curtea largă, cât un hotar.
Notarul luă o cheie, descuie portiţa apoi, cu alta, lacătul de la uşa tinzii.
Cei doi fecioraşi rămaseră cu geamandanul în curte.
- Asta trăbă să fie jandarmul, zise unul. S-a vorbit prin sat că bădiţa Bogdan a lăsat toată averea jandarmului.
E cam lung !