Question

Bună ziua, de ce lămâie la plural se scrie cu un singur i având in vedere ca penultima litera este i. Este vreun caz special?.

Answer 1

Salut!

Pentru că, în limba română, pluralul substantivelor feminine terminate la singular în "-ie", precedate de vocală fac pluralul într-un singur "-i": baie - băi, claie - clăi, lămâie - lămâi etc.

_________

În limba română, femininele îşi formează pluralul cu două desinențe principale, -e şi -i mai rar cu -uri şi cu desinenţele secundare -ale, -ele -le:

Câteva exemple:

• Femininele terminate în -i fac pluralul în -le: zi zile etc;

• Desinenţa -uri apare la pluralul unor feminine ca: ceartă, ceață şi la o parte dintre cele care denumesc materii: cărnuri, săruri etc;

• Femininele cu pluralul în -e care denumesc obiecte neînsufleţite şi noțiuni abstracte formează pluralul în -i: atitudine-atitudini, perete-pereți pădure-păduri, mare - mări etc;

• Femininele terminate în -ie precedate de o consoană fac pluralul în - ii: păpădie - păpădii;

• Femininele terminate în -ie precedate de vocală fac pluralul într-un singur -i: foaie - foi, lămâie- lămâi etc

Sunt și excepții de la aceste reguli, dar aceasta este altă discuție:)

Answer 2

Răspuns:

Explicația este semivocala „-i-”. Vezi detaliile mai jos.

Există o regulă conform căreia substantivele feminine terminate cu vocala „-e” fac pluralul cu vocala „-i”:

stație - stații, invenție - invenții

alee - alei, idee, - idei

alegere - alegeri, cunoaștere - cunoașteri

Probabil la această regulă te referi. Este una din multele reguli ale limbii române cu privire la formarea pluralului.

Observă că la cuvintele de mai sus, înaintea lui „-e” final se află o altă vocală, „i” sau „e”, sau o consoană. Iarăși foarte important este faptul că prin trecerea la plural se pierde o silabă. Ultimele două silabe ale formei de singular devin o singură silabă la plural. Vocala penultimei silabe rămâne vocală, iar vocala din ultima silabă (acel „-e” final) retrogradează la statutul de semivocală, unindu-se astfel într-o singură silabă.

sta-ți-e - sta-ții, in-ven-ți-e - in-ven-ții

a-le-e - a-lei, i-de-e, - i-dei

a-le-ge-re - a-le-geri, cu-noaș-te-re - cu-noaș-teri

Deosebirea față de cuvântul „lămâie” este prezența unei semivocale „-i” înainte de „-e” final. Această semivocală se pierde când vocala finală „-e” se transformă în vocala finală „-i”, păstrându-se reducerea cu o silabă. Iarăși, vocala penultimei silabe rămâne vocală, iar vocala din ultima silabă (acel „-e” final) retrogradează la statutul de semivocală, formându-se astfel într-o singură silabă. Semivocala din forma de singular dispare, pentru că nu putem avea două semivocale alăturate în aceeași silabă.

lă-mă-ie - lă-mâi, fe-me-ie - fe-mei