Question

BUNA ZIUA DRAGII MEI !
MA PUTETI AJUTA SI PE MINE ?
AM NRVOIE DE O COMPUNERE DE CEL PUTIN 10 ENUNTURI CU TITLUL ,,TARA COPILARIEI ,,
OFER COROANA

Answer 1

Era o seara frumoasa de iunie.Tocmai azi terminasem clasa a5a.Ma gândeam ca mai ieri eram o mica fata care se juca ca jucăriile.Somnul veni ai un am avut un vis minunat.Se făcea ca eram pe un taram de basm un care numai jucari ai dulciuri.Ma jucam cu colegii mei.Copacii erau la fel ca in copularie cand nu erau acelesi lucruri ca si azi si atunci eram uniti si prieteni buni ca si azi.Lumea era minunata dar dintr-o data visul s-a sfarsit.M-am bucurat de călătoria pe un Taram al copiilor.

Answer 2

Țara copilăriei

Mă trezesc de dimineață. Soarele îmi mângâie blând chipul. Mă scol din pat şi privesc ceasul. Este ora 11? Cum de mama nu m-a trezit? Azi am şcoală!
Cobor scările. Se simte un miros dulceag de clătite. Intru în bucătărie şi acolo observ 3 tigăi cu clătite care se gătesc singure clătite. Nu e nici o urmă de mama. Probabil că e în curte. Ies în curte, dar în loc de iarba verde plina de rouă şi de florile delicate bătute de vânt, observ un nor uriaş şi pufos. Păşesc încet pe rl. Este moale şi pufos, ca o vată de zahăr. Înaintez iar norul mă ține în picioare. În față îmi apare o fată fericită, palidă, cu ochii mari şi căprui ca nişte alune, părul ca o cascadă aurie şi obrajii roşii ca trandafirii. Rochia ei roz fâlfâie încet. Se opreşte şi se uită zâmbitoare la mine.
-Bună! Vii cu mine la cafeneaua bucuriei?
M-am uitat mirată la ea. Nu ştiam de nici o cafenea în oraş. Eram extrem de derutată.
-Oh, eşti nouă în țara copilăriei. Vino, să-ți arăt cafeneaua şi după aceea facem un tur. Ah, apropo, poți mânca liniştit trotuarul. Se face la loc.
Am rupt o bucățică din norul pe care eram şi am gustat. Deodată s-a făcut la loc. Am mers cu ea şi, nu departe, am dat peste o clădire foarte mică şi dărăpănată.
-O ştiu. E şi în lumea mea, tot aici. Dar înăuntru nu e nimic şi mai şi e minusculă!
Ea doar m-a tras înăuntru. Când am păşit, interiorul mic şi darăpănat s-a transformat în cea mai mare cafenea pe care am văzut-o, cu mese pline de dulciuri care nu se mai terminau. Mi-am luat nişte clătite cu ciocolată şi m-am aşezat cu ea la masă.
-Ei bine... cât se poate sta aici?
-Cât vrei. Când vrei să pleci, urci în expresul lumii celeilalte. E în gara dulciurilor.
-Şi cum poți să te întorci?
-Nu poți. E o ocazie unică.
Am mâncat clătitele delicioase şi am mers cu ea într-un tur. Am mers în parcul acadea, plin cu acadele, bomboane şi dulciuri. Am fost în casa distracției, ne-am dat pe rollercoasterul dulcurilor. Am vizitat oraşul de pe nor.
-Ei bine? Ce zici? Rămâi?
-Normal!
-Super!
Am mers în casa mea.
-Mama! Mama! Am venit...
Atunci mi-am adus aminte... ea era pe lumea normală.
Îmi era aşa dor de ea. Nu pot suporta să stau aici singură.
M-am hotărât să merg în gară. Fata aceea mi-a arătat-o. Am urcat în tren. Acesta a pornit rapid, cu o viteză enormă. După 5 minute, eram în patul meu. Ceasul suna de 7 dimineața. M-am ridicat rapid. Am coborât şi, spre fericirea mea, mama era acolo. Am fugit către ea şi am luat-o în brațe.
-Te iubesc mama.
Mi-a zâmbit, fericită.
-Şi eu, pui. Şi eu.