Buna ziua! Ma poate ajuta cineva cu Eseu despre particularitățile de redactare ale unui text narativ de C Negruzii.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Alexandru Lăpușneanul” este prima nuvelă romantică de inspirație istorică din literatura română, o capodoperă a speciei și un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior (de exemplu: Al. Odobescu). Publicată în perioada pașoptistă, în primul număr al „Daciei literare” (1840), nuvela respectă articolul-program al revistei, intitulat „Introducție”, ideologie aparținând lui Mihail Kogălniceanu, creatorul revistei. Ulterior, nuvela a fost inclusă în ciclul „Fragmente istorice”, din volumul „Păcatele tinereților” (1857).
Este o nuvelă, deoarece este o specie epică în proză, cu o construcție riguroasă, având un fir narativ central.
Se observă un conflict puternic și atenția îndreptată spre un singur personaj.Este o nuvelă romantică prin mai multe caracteristici prezente: imaginația este principiul fundamental de creație; respingerea regulilor impuse de clasicism arată libertatea de creație; culoarea locală; trecutul istoric; cultivarea emoției și a sentimentului; afirmarea individualității; excepționalul (situații, personaje); antiteza trecut-prezent; antiteza înger-demon; titanul; drama omului; limbajul popular etc.
Tema nuvelei este lupta pentru putere în epoca medievală.
Evocarea artistică a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanul (1564-1569) evidențiază lupta pentru impunerea autorității domnești și consecințele deținerii puterii de un domn crud, tiran.
Titlul surprinde personajul principal al operei, tipul de domnitor crud, despot și tiran, caracterizat prin disimulare și o bună cunoaștere a psihologiei umane. Folosirea acestui nume în titlu indică o trăsătură a nuvelei istorice.
Explicație:
Viziunea despre lume este una specific pașoptistă.
Negruzzi se înscrie în programul „Daciei literare”, inițiat de Kogălniceanu, prin inspirația din istoria națională. În acest fel, devine și creatorul nuvelei istorice românești. Costache Negruzzi este și primul scriitor care valorifică într-o creație literară cronicile moldovenești („Letopisețul Țării Moldovei” de Grigore Ureche și de Miron Costin).
Perspectiva narativă este obiectivă, narațiunea este la persoana a III-a, naratorul omniscient prezintă cu dexteritate comportamentul personajelor, având cunoștință cu privire la gândurile și atitudinile lor. Naratorul este parțial obiectiv, în mare parte evitând să-și expună judecățile vizavi de personajele sale.
Incipitul și finalul se remarcă prin sobrietatea auctorială.
Astfel, paragraful inițial rezumă evenimentele care motivează revenirea la tron a lui Lăpușneanul și atitudinea vindecativă.
Frazele finale consemnează sfârșitul tiranului în mod concis, lapidar și obiectiv, amintind de stilul cronicarului, iar prin menționarea portretului se realizează caracterul verosimil, specific nuvelei: „Acest fel fu sfârșitul lui Alexandru Lăpușneanul, care lăsă o pată de sânge în istoria Moldavei. La monastirea Slatina, zidită de el, unde e îngropat se vede și astăzi portretul lui și al familiei sale.”Stilul narativ se remarcă prin sobrietate, concizie, echilibru între termenii arhaici și neologici, o mare frecvență a gerunziului, simplitatea topicii. Stilul indirect alternează cu stilul direct, realizat prin dialog și intervenție izolată. Mărcile prezenței naratorului sunt: topica afectivă (antepunerea adjectivelor „ticălosul boier”, „nenorocitul domn”) utilizată în caracterizarea directă, lexicul combinat.
Coexistența elementelor romantice cu elementele clasice într-o operă literară este o trăsătură a literaturii pașoptiste.
Fiind o nuvelă istorică, în contextul literaturii pașoptiste, „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi este și o nuvelă de factură romantică.