Question

Buna ziua. Ma puteti ajuta cu urmatoarea tema?

Mergeam asa,/Cand deodata in fata mea,/S-au desfacut doua drumuri:/Unul la dreapta,/Si altul la stanga,/Dupa toate regulile simetriei./Am stat,/Am facut ochii mici,/Mi-am tuguiat buzele,/Am tusit,/Si-am luat-o pe cel din dreapta/(Exact cel care nu trebuia,/Dupa cum s-a dovedit dupa aceea)./Am mers pe el cum am mers,/De prisos sa mai dau amanunte./Si dupa aceea in fata mea s-au cascat doua/Prapastii:/Una la dreapta/Alta la stanga./M-am aruncat in cea din stanga,/Fara macar sa clipesc,fara macar sa-mi fac vant,/Gramada cu mine in cea din stanga,/Care ,vai,nu era cea captusita cu puf!/Taras, m-am urnit mai departe./M-am tarat ce m-am tarat,Si deodata in fata mea/S-au deschis larg doua drumuri./"V-arat eu voua!'-mi-am zis-/  Si-am apucat-o tot pe cel din stanga,/In vrasmasie./Gresit,foarte gresit,cel din dreapta era/Adevaratul,adevaratul,marele drum,cica./Si la prima rascruce/M-am daruit cu toata fiinta/Celui din dreapta.Tot asa,/Celalalt trebuia acum,celalalt.../Acum merindea imi e pe sfarsite,/Toiagul din mana mi-a-mbatranit,/Nu mai dau din el muguri,/Sa stau la umbra lor/Cand m-apuca disperarea./Ciolanele mi s-au tocit de pietre,/Scartaie si maraie impotriva-mi,/C-am tinut-o tot intr-o greseala..../Si iata in fata mea iar se casca/Doua ceruri:/Unul in dreapta./Altul la stanga.

1. Transcrieti din text doua cuvinte utilizate cu sens denotativ si doua cuvinte utilizate cu sens conotativ.
2. Precizeaza doua marci lingvistice de realizare a subiectivitatii in versurile: ,,Gramada cu mine in cea din stanga,/Care,vai,nu era cea captusita cu puf!"
3. Precizeaza elementul imaginarului poetic care exprima / sugereaza indecizia,in acest text liric despre drama optiunii.
4. Mentioneaza rolul utilizarii verbelor la perfectul compus,in textul poetic.
5. Explica semnificatia a doua dintre figurile de stil identificate in versurile: ,, Acum merindea imi e pe sfarsite./Toiagul din mana mi-a-mbatranit,/Nu mai dau din el muguri,/Sa stau la umbra lor/Cand m-apuca disperarea,/Ciolanele mi s-au tocit de pietre,/Scartaie si maraie impotriva-mi,/C-am tinut-o tot intr-o greseala..".
6. Prezinta in 8-10 randuri,un punct de vedere argumentat despre maniera in care este interpretat mitul labirintului in poezie( de exemplu: tragic sublim, grotesc,absurd,ironi,etc.).
7.Explica relatia dintre inceputul si finalul textului dat,avand in vedere ideea poetica si mijloacele artistice.

Answer 1

1. Cuvinte utilizate cu sens denotativ: "drum", "merindea";
Cuvinte utilizate cu sens conotativ: "fața", "ceruri. 

2. În versurile ,,Gramada cu mine in cea din stanga,/Care,vai,nu era cea captusita cu puf!" mărcile subiectivității eului liric sunt reprezentate de forma pronominală de persoana I, singular "cu mine" și interjecția "vai", care marchează o mirare interioară subiectivă.

3. Elementul imaginarului poetic care indică indecizia în acest text liric despre drama opțiunii este labirintul. 

4. Verbele la perfect compus din poezia "Simetrie" de Marin Sorescu, precum "Am stat", "am mers", "M-am aruncat" au rolul de a accentua o acțiune terminată din trecut și încercările repetate ale eului de a lua decizii a căror consecințe nu le cunoaște. 

5. ,, Acum merindea imi e pe sfarsite./Toiagul din mana mi-a-mbatranit,/Nu mai dau din el muguri,/Sa stau la umbra lor/Cand m-apuca disperarea,/Ciolanele mi s-au tocit de pietre,/Scartaie si maraie impotriva-mi,/C-am tinut-o tot intr-o greseala.."
  Personificarea "Toiagul din mana mi-a-mbatranit" marchează trecerea ireversibilă a timpului și de fapt cel care a îmbătrânit este omul, care în viață are ca punct de sprijin un toiag cu care călătorește și pe care se bazează pe drumul anevoios al deciziilor.
   Metafora "Ciolanele (...) scartaie si maraie împotriva-mi" indică neputința trupului de a mai continua "lupta" cu viața,  acesta fiind răpus de bătrânețe și chiar de moarte, iar această neputință este asemănată cu fiarele sălbatice care îngrozesc omul și se năpustesc asupra lui.

6. În poezia "Simetrie"de Marin Sorescu, mitul labirintului este înfățișat ironic, deoarece orice decizie ar lua eul liric, în ipostaza de om care trece prin viață, este în zadar, drumul opus celui ales "trebuia" de fapt ales. Astfel, labirintul devine ironic prin simetria falsă dată de antitezele "stânga-dreapta", "unul-altul". Labirintul se împarte în drumuri și prăpăstii, iar drumul drept reprezintă convenționalul, traiul comun al omului, iar cel stâng aparține neconvenționalului, adică traiul artiștilor, poeților, oamenilor creatori. Fiecare om care pătrunde în labirintul vieții visează ca la capătul său să fie recompensat cu fericirea supremă, dar în schimb, recompensa reală este de fapt moartea și poate, fericirea veșnică, nu cea lumească.

7. Versurile de la începutul și sfârșitul poeziei sunt în oglindă, compuse tot printr-o simetrie falsă: "Două prăpăstii" reprezentate de abisul teluric și "Două ceruri", abisul celest. Metafora celor două prăpăstii reprezintă punctul inițial din care omul-eul pornește în viață, luându-și propriile decizii, care îl vor duce în punctul final, reprezentat de metafora celor două ceruri, adică spre moarte. Drama opțiunii este prezentată simplu, ca pe un drum anevoios plin de decizii bune sau rele, a căror urmări nu sunt cunoscute niciunui individ.