Buna ziua! Ma puteti ajuta va rog frumos macar de dată aceasta cu un rezumat nu foarte lung la povestea "Neghiniță" de Barbu Stefanescu Delavrancea?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Odată o baba bătrână n avea decât pe unchiasul ei , se ruga la Dumnezeu s o dăruiască cu un copil , stătea singura toată ziua ,avea obiceiul sa vorbeasca si tot ea sa isi răspundă. Spunea ca isi doreste un copil chiar si cat un bob de mazăre ,voia sa il audă ca ii spune mamă , tresări caci auzi un glas ascuțit
care o întreba, dar daca copilul ar fi cat o neghinita , bătrâna ii răspunde ca ar fi de acord chiar daca ar fi asa de mic . Neghinita ii spune ca este gândul lumii, ca pătrunde în urechile oamenilor si ii asculta cum gandesc . Bătrână il văzu pe mâna ei ,era frumos ca o piatră scumpa , avea ochișori ca doua scântei albastre , mâini și picioare ca doua firisoare de păianjen. Neghinita pleca sa isi întâlnească tatăl , acesta cand il văzu nu era asa încântat ,cum era baba .Neghinita era mic dar era înzestrat cu multă înțelepciune și ii spuse unchiașului ca orice lucru mare poate sa fie biruit de unul mic si începu să îi dea câteva exemple: calul il poate încaleca un copil , pământul e mare dar il despică fierul plugului , codrul e mare dar un topor il culca la pământ. Un negustor care trecea spre curtea împăratului il văzu pe Neghinita , ii oferi moșului 20 de pungi de galbeni, bătu palma amândoi si Neghinita ajunge la împărat. Acesta porunci să i se faca o casa cat o nuca , toata de aur împodobită cu pietre pretioase .Neghinita intra in urechea împăratului si ii spuse ca supușii lui gandesc ca are nasul mare si asa rand pe rand le spuse tot ce gandeau aceștia despre împărat. Cazu toti in genunchi si ceru îndurare, imparatul voi sa le taie capul dar Neghinita ii spuse împăratului ca mai mult a mancat , dormit decât sa se necajeasca cu treburile împărăției si daca lumea ar afla nu ar mai sta pe tronul împărăției ,auzind aceste vorbe imparatul ii ierta pe toti .Neghinita se gândi sa il lase pe împărat fara sfetnici si împăratului ii veni un gând ca sfetnicii au îmbătrânit si ca împărăția merge rau .Imparatul ii alunga pe sfetnicii cei buni si credincioși și chema altii , aceștia il arunca pe împărat din scaunul lui , imparatul iesi plângând din cetate . Apoi văzu un om care era batut si il întreba pe Neghinita acesta ii răspunse ca e batut ca imparatul e surd si nu aude apoi văzu alți oameni goi si desculți, un bătrân fara dinti se chinuia să mănânce o coaja uscată in gingii , unii munceau noaptea de dau pe brânci .Il asculta pe Neghinita si spuse ,ce rost are sa stea pe scaunul lui un împărat surd , orb ,lacom si somnoros ? Acum isi dorea să ajungă din nou împărat nu apuca bine sa isi termine vorba ca niste voinici cu sulițe aduce veste si il cheamă pe imparatul cel adevarat . Intr o zi Neghinita vru sa glumească cu imparatul si intra in urechea dreapta crezând că i cea stanga cu care nu auzea deloc, începu să strige cat putu in urechea cu care auzea bine imparatul .Acum isi dădu seama imparatul ca nu era ceea ce i trecea lui prin minte ci Neghinita era cel care ii venea cu aceste gânduri isi scutură urechea si in palma ii cazu Neghinita leșinat . Își dădu seama si ca din cauza lui a fost alungat ,supărat tare porunci si il cobori in putul din curtea domnească si Neghinita muri înecat.