Ca marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
Mărcile lexico-gramaticale surprind subiectivitatea eului liric, implicarea directă prin diverse mijloace lexicale și gramaticale care indică afectivitatea. Din acest motiv ele se mai numesc și mărci ale subiectivității. Identificarea lor într-un text se face pe baza:
Pronumelor personale la persoana I și a II-a singular/plural cu cu forme accentuate și neaccentuate:
Persoana I, forme neaccentuate: „mi-„, „m-„, „ne-„;
Persoana I, forme accentuate: „eu”, „noi”, „mie”;
Persoana a II-a, forme neaccentuate: „ți-„, „îți”, „v-„;
Persoana a II-a, forme accentuate: „tu”, „voi”, „ție”.
Verbe la persoana a I și a II-a singular/plural:
Persoana I: „privesc”, „răsuflăm”;
Persoana a II-a: „iubești”, „gândiți”.
Pronume posesive la persoana I și a II-a: „al meu”, „a ta”
Adjective pronominale posesive la persoana I și a II-a: „tinereții mele”, „umbra ta”;
Verbe la imperativ: „grăiește tu”;
Substantive în vocativ – evidențiază în mod indirect prezența eului liric: „Zice una, surioară,/Ne așteaptă vremuri grele”;
Enunțuri exclamative, interogative, imperative: „Fie-ți milă de făptura mea de om!”, „Spune-mi, pentru ce eşti trecătoare?”;
Linia de pauză și punctele de suspensie ca semnele de punctuație marchează o pauză afectivă și prezența eului liric: „Si eu… Oriunde aș fi”, „Şi viaţa lor nu şi-o muncesc – şi-o plimbă.”;
Interjecții: „O, rămâi, rămâi la mine”.marcile
Pronumelor personale la persoana I și a II-a singular/plural cu cu forme accentuate și neaccentuate:
Persoana I, forme neaccentuate: „mi-„, „m-„, „ne-„;
Persoana I, forme accentuate: „eu”, „noi”, „mie”;
Persoana a II-a, forme neaccentuate: „ți-„, „îți”, „v-„;
Persoana a II-a, forme accentuate: „tu”, „voi”, „ție”.
Verbe la persoana a I și a II-a singular/plural:
Persoana I: „privesc”, „răsuflăm”;
Persoana a II-a: „iubești”, „gândiți”.
Pronume posesive la persoana I și a II-a: „al meu”, „a ta”
Adjective pronominale posesive la persoana I și a II-a: „tinereții mele”, „umbra ta”;
Verbe la imperativ: „grăiește tu”;
Substantive în vocativ – evidențiază în mod indirect prezența eului liric: „Zice una, surioară,/Ne așteaptă vremuri grele”;
Enunțuri exclamative, interogative, imperative: „Fie-ți milă de făptura mea de om!”, „Spune-mi, pentru ce eşti trecătoare?”;
Linia de pauză și punctele de suspensie ca semnele de punctuație marchează o pauză afectivă și prezența eului liric: „Si eu… Oriunde aș fi”, „Şi viaţa lor nu şi-o muncesc – şi-o plimbă.”;
Interjecții: „O, rămâi, rămâi la mine”.marcile
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă