Ca rog am nevoie de poezia
,, Noaptea pe uliță " de George Topârceanu
Dau coroana!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Noapte de iarnă
Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit...
Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.
Iarna!... Iarna tristă-mbracă
Streşinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi şi peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Şi pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmură anină, -
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.
Reci podoabe-n ramuri goale
Plouă fără să le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi uşor de fluturi...
*
Şi din valul de zăpadă,
Ca o mută arătare
Legănându-se pe stradă,
Un drumeţ ciudat răsare...
Vine cu popasuri multe,
A-nceput acum să cadă
Noaptea acuma a stat,
Norii au mai dispărut
Stelele au apărut
Peste sat.
Nu e lună, dar e bine,
Şi vintul adie uşor,
Dar răcoare nu e tare,
Şi de aia îmi este dor
Peste drum.
Sînt copii. Ce rîd mereu
Şi mai vin acum zîmbind,
Ei vorbesc cu glas duios;
Dar drăguţ nu furios
Pe deascuns.
Gura fac ca roata morii:
Despre vrute şi nevrute,
Toate-s bune pe la ei
Ori în două, sau patru,trei
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum din sfadă,
Stau pe întuneric azi,
Cei mai mici, de curiozitate,
Furişatau pe ascuns
Pe la gard.
Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nuştiu cui
Şi timid spre noi se-ndreaptă
Ca pe noi el să ne vadă
Prima dată.
Ştînd puţin cam neştiind
Ce sentîmplă, ce să zică;
Dar deodată se-auzi;
Ştii ce au făcut ai noştri
El spuna!
Timpul trece, toţi vorbesc,
Şi de rîs se prăpădesc,
Băiatul nu înţelege,
Cei de rîs cînd nimic nui
Cam buimac:
Cade-n brînci şi se ridică
Pe faleză se aşează
Tremurînd încet zicea;
Cum trece viaţa mea
Nu ca a ta.
Stau miraţi, acum echipa,
Ca-n trecut ştiau pe toate,
Şi pe toţi ştia deodată!
Dar se pare, sa-n şelat
Pînă azi!
Uite zorile ivesc
Este 5 începe 6,
Toţi gîndesc şi răsfrîng
Şi spre casă ei pornesc
Bun rămas.