Limba română, întrebare adresată de scrablaura, 8 ani în urmă

cămășuță pe ei, cum să nu le fie frig?
Cătălin izbucni in hohote de râs.
- Ce să facă ei cu cămășuța? Cum ar putea s-o îmbrace? spuse el râzând. Au atâtea mâini şi
atâtea degete! S-ar încurca de-a binelea în ele!
-Râzi tu, râzi, dar tare aș vrea să te văd ce ai face dacă ai fi copac.
Băiețelul deveni brusc serios. Intr-adevăr, nu se gândise nicicând la asta. Ce s-ar face el dacă
ar fi un arbore şi nu un copil, cum este acum? Şi se cutremură ca prins în vârtejul unui vânt rău,
care părea că-l scutură ca pe un arbore. ,,Bieții de ei! Nici măcar nu au picioare ca să fugă din
calea iernii!", gândi băiatul, fără să-şi dea pe față toată spaima pe care o simțea.
Spune mai departe povestea, mămico! S-a supărat zâna pe vorbele pinului? rosti nerăbdător.
Zâna nu s-a supărat pe vorbele pinului, doar erau cunoștințe vechi. I-a dat poruncă vântului
să-şi mai potolească zburdălnicia și să bată puțin mai domol, atât numai cât s-o ajute să-și anine
crâmpeie de voaluri prin arborii dezgoliți de frunze. Vântul i-a dat ascultare. Și atât a dansat și
s-a zbenguit în jurul ramurilor, până ce a reușit să îmbrace arborii de la tulpină până-n vârf în
văluri de dantelă albă și pufoasă. Numai ochii le-au rămas dezveliți.
Zâna nu l-a uitat nici pe pin, chiar dacă frunzulițele lui erau subțiri și lungi ca niște ace. Pinului
i-a dăruit salbe împletite din fulgi, pe care i le-a aranjat în jurul gâtului, iar pe frunte i-a pus o
coroniță albă de steluţe. Era atât de frumos!
«Îți mulțumesc, zână!» a șoptit el bucuros.
Un mesteacăn învecinat a făcut ochii mari, mirându-se: «Ce strălucitor ești!», iar auzind asta
au întors capetele și alți arbori. Cum dădeau cu ochii de el, aceștia făceau câte o plecăciune, în
semn de mare admiraţie."
- Să mai spună cineva că Iarna este răutăcioasă şi fără inimă! vorbi cu însuflețire Cătălina.
- Așa este, o aprobă Cătălin. Să ascultăm povestea mai departe!
„Zâna i-a şoptit vântului să-i legene uşor pe arbori, până ce aveau să cadă într-un somn
adânc până la primăvară. După ce i-a adormit, vântul s-a aplecat sub ramurile lor și a adormit
şi el, obosit după atâta joacă. Au rămas treze numai steluţele albe de zăpadă cărora zâna le-a
îngăduit să zburde peste păduri, peste câmpii, peste orașe și sate. Până în zorii zilei următoare
totul devenise alb, încât pământul semăna cu o stea albă căzută din nori."
- Ei, v-a plăcut povestea? întrebă mama.
- Sigur că da, răspunse visătoare Cătălina. Am vrea să auzim și o poveste cu un om de ză-
padă năzdrăvan! continuă fetița, atentă să nu scape niciunul din cuvintele mamei, ce aveau să
Rezumat urgent

Anexe:

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de agatamessina025
1

1.Mama le povestește copiilor o poveste.

2.Catalin rade de cum poate un copac sa îmbrace o cămașă.

3.Mama îi spune sa se gândească ce ar face el daca ar fi copac.

4.Mama își continuă povestea.

5. Femeia le povestește copiilor săi despre prietenia dintre zâna și pin.

6. Copii au fost fascinați de povestea spusă de mama lor.

7. Fetița ii spune mamei sale ar vrea auo poveste despre un om de zăpadă năzdrăvan.

Sper te-am ajutat!!!


diaconumihaela0672: ms❤️
Alte întrebări interesante