Question

cand se foloseste virgula

Answer 1

Virgula se foloseste la enumeratie; si pentru a desparti cuvantul de baza de restul propzitiei.

Answer 2

Virgula este semnul de punctuaţie care marchează o pauză şi pe care o întâlnim atât la nivelul propoziţiei cât şi la nivelul frazei.
I) Virgula în propoziţie desparte:
1) două sau mai multe părţi de propoziţie de acelaşi fel aflate în raport de coordonare prin juxtapunere:
Ex: Livezile, câmpurile căpătaseră o culoare ruginita.
2) un substantiv sau un pronume în vocativ:
Ex: Vino, băiete!
3) o interjecţie fără funcţie sintactică:
Ex:Vai ce minune!
4) un cuvânt sau o construcţie incidentă:
Ex: A cântat, desigur pe scenă.
5) o apoziţie dezvoltată sau simplă:
Ex:Nadia Comăneci, simbol al sportului românesc, a dus faima României în lume.
6) O construcţie (gerunzială, participială, infinitivală, cu supinul) cu funcţie de atribut sau complement, pentru că aceste construcţii sunt propoziţii contrase( restrânse la partea de propoziţie corespunzătoare):
Ex: Din spirit de solidaritate cu tânărul Ali,  rămas pe stradă şi călcând pe urmele lui, Denis începuse să scrie acel articol.
7) părţi de propoziţie de acelaşi fel aflate în raport de coordonare adversativă(dar, iar, însă, cideci, aşadar) şi uneori, copulativă(şi, nici) sau disjunctivă(sau, ori, fie), când se repetă conjuncţia:
Ex:  Ori vorbeşte cum ţi-e vorba, ori te poartă cum ţi-e portul.
        A plecat, dar a lăsat lucrurile puse la punct
       A învăţat, deci ştie lecţia.
        Nici în căruţă, nici în teleguţă.
8)Complemente antepuse verbului:
Ex: Înainte de-a telefona, şi-a verificat agenda.
9)Adverbe de negaţie sau de afirmaţie când sunt echivalente cu o propoziţie
Ex: Nu o lasă?
Nu, c-aşa-i regula.
10) marchează modificările de topică mai neobişnuite, dislocările sintactice ale unor părţi de propoziţie.
Ex: Problema, cu tot efortul depus, nu primise o rezolvare
11)marchează elipsa verbului copulativ:
Ex: Vorba lungă,(e) sărăcia omului.
II) Virgula în frază desparte:
1) două sau mai multe propoziţii de acelaşi fel aflate în raport de coordonare prin juxtapunere:
EX: Ştia /ce flori îi plăceau, /ce culori o încântau,/ ce parfumuri o extaziau./
2) o propoziţie incidentă:
Ex: Nu vreau, a răspuns copilul.
3) Opropoziţie subordonată intercalată în regenta ei (cu excepţia predicativei şi a subiectivei):
Ex: Hotărârea luată,/ deşi era corectă, /o nemulţumea.
4) O propoziţie atributivă explicativă de regenta ei:
Noile reglementări legislative, /care au fost adoptate în plenprevedeau sancţiuni dure
5)O propozziţie atributivă apozitivă de regenta ei:
M-am exprimat în felul meu, /adică, am spus lucrurilor pe nume
6)O propoziţie subordonată completivă directă sau indirectă antepusă regentei:
Ex: Pe cine a întâlnit, /a întrebat despre adresa ei.
7)O propoziţie subordonată circumstanţială( de loc, de timp, de mod, de scop , condiţională) antepusă regentei:
Ex: Când m-am trezit,/ soarele era deja sus.