Caracteristici ale balenei cu cioc .
Răspunsuri la întrebare
răspândite larg în toate apele mărilor și oceanelor globului mai adânci de 200 m, de la marginea ghețarilor până la ecuator. Trăiesc în apele oceanice adânci, mai ales în jurul formațiunilor de pe fundul mării, cum ar fi canioanele, munții submarini și taluzurile.
Au un corp robust în formă de țigară, de talie mică sau mijlocie (lungimea = 3,9–12,8 m). Dimorfismul sexual este invers - femelele fiind mai mari decât masculii. Botul, fără cută între el și frunte, este subțire și lung, asemănător cu un cioc de pasăre, de unde le vine și numele de "balenele cu cioc" sau "delfini cu cioc". Înotătoarea dorsală este mică, dar prezentă la toate zifiidele și este situată în treimea posterioară a spatelui. Înotătoarele pectorale sunt mici, inserate într-o invaginare laterală a corpului. De la bărbie pornesc spre piept, două șanțuri adânci în piele. Coada este mare, iar marginea posterioară a ei este lipsită de o incizură centrală care la alte cetacee împarte coada în doi lobi. Au o dentiție foarte redusă, cu doar 1-2 perechi de dinți funcționali în gură, numai pe mandibulele masculilor; excepție fac balenele din genul Berardius, la care femelele au două perechi de dinți și cele din genul Tasmacetus, la care ambele sexe au șiruri lungi de dinți mici, dar funcționali.
Se știe puțin despre biologia și obiceiurile balenelor cu cioc. Duc o viață colonială și sunt foarte bune scufundătoare, la adâncimi mari, în căutarea hranei principale - caracatițele.
**am evidențiat caracteristicile