Caracteristici generale ale filumului bryophita.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
4
ÎNCRENGĂTURA BRYOPHYTA (Muşchi)
Muschi
Briofitele au un corp alcătuit, din două generaţii suprapuse şi subordonate: gametofitul dominant verde, (muşchiul propriu-zis) care se leagă de un substrat pentru procurarea unei părţi din substanţele nutritive şi posedă organe cu elemente de reproducere şi sporofiiul dominat, mărunt, total deosebit de gametofitul care-l poartă şi hrăneşte, cu rol în formarea sporilor.
Actualmente se cunosc aproximativ 20 000 specii care se întalnesc prin toate mediile; de aceea se şi diferenţiază muşchi tericoli, saxicoli, corticoli, acvatici etc.; totuşi, în generai, muşchii sunt plante de umbră şi umezeală care formează asociaţii caracteristice.
Morfologic, muşchii au reprezentanţi cu corp taloidic, alături de reprezentanţi cu tulpini şi frunze (fără rădăcini), adică posedand un protocorm ; cu alte cuvinte, briofitele nu sunt cormofite tipice.
Structura histologică este din ce în ce mai complicată pe măsură ce se înaintează pe seara evolutivă, încat la briofitele superioare apare chiar un început de ţesut conducător propriu-zis (celulele hidroide şi leptoide).
Intrucat briofitele au clorofilă în plastide bine individualizate, sunt plante autotrofe; dar şi aici există forme de trecere spre heterotrofie. Substanţele de rezervă sunt aminoacizii, proteinele, hidraţii de carbon şi chiar uleiurile şi oleo-rezinele.
Inmulţirea muşchilor se realizează pe cale asexuată şi anume prin bulbili sau tuberculi şi pe cale sexuată.
Sporul, prin germinare, generează protonema (o formă filamentoasă, taloidică). Pe suprafaţa protonemei apar din loc în loc muguri din care se va dezvolta muşchiul propriu-zis.
Pe muşchi apar apoi organele de reproducere şi anume arhegoanele cu oosfere şi anteridiile cu anterozoizi.
In urma fecundării, se formează oul sau zigotul care, fără a se desprinde de planta mamă, îşi continuă dezvoltarea, adică germinează şi formează un sporogon. In interiorul sporogonului se diferenţiază arhesporul care conţine celule mame ale sporilor. Iniţial, o celulă mamă se divide reducţional şi apoi cariochinetic ajungandu-se la patru spori ; cu aceştia se încheie ciclul de înmulţire.
Datorită alternanţei de generaţii asemănătoare, briofitele se apropie de algele brune, iar datorită arhegonului de unele alge verzi.
Muşchii se clasifică în funcţie de forma şi gradul de dezvoltare al protonemei, de morfologia corpului lor, de felul cum se deschide sporogonul etc.
Răspuns de
3
ÎNCRENGĂTURA BRYOPHYTA (Muşchi)
Muschi
Briofitele au un corp alcătuit, din două generaţii suprapuse şi subordonate: gametofitul dominant verde, (muşchiul propriu-zis) care se leagă de un substrat pentru procurarea unei părţi din substanţele nutritive şi posedă organe cu elemente de reproducere şi sporofiiul dominat, mărunt, total deosebit de gametofitul care-l poartă şi hrăneşte, cu rol în formarea sporilor.
Actualmente se cunosc aproximativ 20 000 specii care se întalnesc prin toate mediile; de aceea se şi diferenţiază muşchi tericoli, saxicoli, corticoli, acvatici etc.; totuşi, în generai, muşchii sunt plante de umbră şi umezeală care formează asociaţii caracteristice.
Morfologic, muşchii au reprezentanţi cu corp taloidic, alături de reprezentanţi cu tulpini şi frunze (fără rădăcini), adică posedand un protocorm ; cu alte cuvinte, briofitele nu sunt cormofite tipice.
Structura histologică este din ce în ce mai complicată pe măsură ce se înaintează pe seara evolutivă, încat la briofitele superioare apare chiar un început de ţesut conducător propriu-zis (celulele hidroide şi leptoide).
Intrucat briofitele au clorofilă în plastide bine individualizate, sunt plante autotrofe; dar şi aici există forme de trecere spre heterotrofie. Substanţele de rezervă sunt aminoacizii, proteinele, hidraţii de carbon şi chiar uleiurile şi oleo-rezinele.
Inmulţirea muşchilor se realizează pe cale asexuată şi anume prin bulbili sau tuberculi şi pe cale sexuată.
Sporul, prin germinare, generează protonema (o formă filamentoasă, taloidică). Pe suprafaţa protonemei apar din loc în loc muguri din care se va dezvolta muşchiul propriu-zis.
Pe muşchi apar apoi organele de reproducere şi anume arhegoanele cu oosfere şi anteridiile cu anterozoizi.
In urma fecundării, se formează oul sau zigotul care, fără a se desprinde de planta mamă, îşi continuă dezvoltarea, adică germinează şi formează un sporogon. In interiorul sporogonului se diferenţiază arhesporul care conţine celule mame ale sporilor. Iniţial, o celulă mamă se divide reducţional şi apoi cariochinetic ajungandu-se la patru spori ; cu aceştia se încheie ciclul de înmulţire.
Datorită alternanţei de generaţii asemănătoare, briofitele se apropie de algele brune, iar datorită arhegonului de unele alge verzi.
Muşchii se clasifică în funcţie de forma şi gradul de dezvoltare al protonemei, de morfologia corpului lor, de felul cum se deschide sporogonul etc.
Muschi
Briofitele au un corp alcătuit, din două generaţii suprapuse şi subordonate: gametofitul dominant verde, (muşchiul propriu-zis) care se leagă de un substrat pentru procurarea unei părţi din substanţele nutritive şi posedă organe cu elemente de reproducere şi sporofiiul dominat, mărunt, total deosebit de gametofitul care-l poartă şi hrăneşte, cu rol în formarea sporilor.
Actualmente se cunosc aproximativ 20 000 specii care se întalnesc prin toate mediile; de aceea se şi diferenţiază muşchi tericoli, saxicoli, corticoli, acvatici etc.; totuşi, în generai, muşchii sunt plante de umbră şi umezeală care formează asociaţii caracteristice.
Morfologic, muşchii au reprezentanţi cu corp taloidic, alături de reprezentanţi cu tulpini şi frunze (fără rădăcini), adică posedand un protocorm ; cu alte cuvinte, briofitele nu sunt cormofite tipice.
Structura histologică este din ce în ce mai complicată pe măsură ce se înaintează pe seara evolutivă, încat la briofitele superioare apare chiar un început de ţesut conducător propriu-zis (celulele hidroide şi leptoide).
Intrucat briofitele au clorofilă în plastide bine individualizate, sunt plante autotrofe; dar şi aici există forme de trecere spre heterotrofie. Substanţele de rezervă sunt aminoacizii, proteinele, hidraţii de carbon şi chiar uleiurile şi oleo-rezinele.
Inmulţirea muşchilor se realizează pe cale asexuată şi anume prin bulbili sau tuberculi şi pe cale sexuată.
Sporul, prin germinare, generează protonema (o formă filamentoasă, taloidică). Pe suprafaţa protonemei apar din loc în loc muguri din care se va dezvolta muşchiul propriu-zis.
Pe muşchi apar apoi organele de reproducere şi anume arhegoanele cu oosfere şi anteridiile cu anterozoizi.
In urma fecundării, se formează oul sau zigotul care, fără a se desprinde de planta mamă, îşi continuă dezvoltarea, adică germinează şi formează un sporogon. In interiorul sporogonului se diferenţiază arhesporul care conţine celule mame ale sporilor. Iniţial, o celulă mamă se divide reducţional şi apoi cariochinetic ajungandu-se la patru spori ; cu aceştia se încheie ciclul de înmulţire.
Datorită alternanţei de generaţii asemănătoare, briofitele se apropie de algele brune, iar datorită arhegonului de unele alge verzi.
Muşchii se clasifică în funcţie de forma şi gradul de dezvoltare al protonemei, de morfologia corpului lor, de felul cum se deschide sporogonul etc.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Franceza,
8 ani în urmă
Arte,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă