Caracterizare montag
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Protagonistul romanului, Guy Montag, se mândrește cu munca sa cu pompierii. Pompier din a treia generație, Montag se potrivește cu rolul stereotip, cu „părul negru, sprâncenele negre ... fața aprinsă și ... aspectul bărbierit, oțel ras, dar neras. Montag se bucură foarte mult în munca sa și servește drept model al profesionalismului secolului al XX-lea.
Mirosul de cenușă și cenușă, îi place să se îmbrace în uniformă, jucând rolul unui dirijor simfonic în timp ce direcționează duza de alamă către cărțile ilegale și mirosind kerosenul care ridică temperatura la 451 grade Fahrenheit - temperatura la care se află cartea hârtia se aprinde. În primii opt ani de muncă, Montag s-a alăturat chiar sportului bestial al pompierilor, de a lăsa animale mici să parieze și de a paria pe care ar fi anihilat primul câinele mecanic.
În ultimii doi ani, totuși, a crescut o nemulțumire tot mai mare în Montag, un „pompier acrit” care încă nu poate numi cauza goliciunii și a dezamăgirii sale. El își caracterizează mintea neliniștită ca fiind „plină de bucăți” și cere sedative pentru a dormi. Mâinile sale, mai adaptate la funcționarea sa interioară decât mintea conștientă, par să-și asume controlul asupra comportamentului său. Zilnic, se întoarce la o căsătorie lipsită de iubire, fără sens, simbolizată de dormitorul său rece, mobilat cu paturi twin. Atras la luminile și conversația familiei McClellan de alături, el se obligă să rămână acasă, totuși îi urmărește prin ferestrele franceze.
Prin prietenia sa cu Clarisse McClellan, Montag percepe asprimea societății spre deosebire de bucuriile naturii la care rareori participă. Când Clarisse îl tachină că nu este îndrăgostit, el trăiește o epifanie și se scufundă într-o disperare care caracterizează majoritatea romanului. El este vinovat de faptul că a ascuns cărți în spatele grilei ventilatorului din hol și că nu a iubit-o pe soția sa, pe care nu-și amintește să o fi întâlnit pentru prima dată. Dar, deși nu-i pasă de afecțiune pentru Mildred, Montag se înfiorează la îngrijirea medicală impersonală, mecanizată, care îi redă sănătatea soției sale pe moarte.
Morozitatea lui Montag atinge un punct critic după ce el asistă la arderea unei bătrâne, care îmbrățișează de bunăvoie moartea când pompierii vin să-i ardă cărțile. Boala sa psihosomatică, un amestec semnificativ de frisoane și febră, nu reușește să-l păcălească pe angajatorul său, care identifică cu ușurință cauza stării de rău a lui Montag - o sensibilitate periculoasă extinsă într-o lume care conferă o conștiință plictisitoare. Ademenit de cărți, Montag îl obligă pe Mildred să i se alăture în lectură. Pofta sa de cunoștințe umaniste îl conduce la profesorul Faber, persoana educată în care poate avea încredere să-l învețe.
Explicație:
mai pe scurt (Protagonistul romanului, Guy Montag, se mândrește cu munca sa cu pompierii. Pompier din a treia generație, Montag se potrivește cu rolul stereotip, cu „părul negru, sprâncenele negre ... fața aprinsă și ... aspectul bărbierit, oțel ras, dar neras. Montag se bucură foarte mult în munca sa și servește drept model al profesionalismului secolului al XX-lea)
cu placere:))))