Caracterizare Popa Tanda
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
20
Răspuns:
E mai sus..................................
Anexe:
Răspuns de
79
In opera “Popa Tanda” de Ioan Slavici, părintele Trandafir este personajul principal și eponim, deoarece participă activ la toate momentele desfășurării acțiunii. Este un personaj individual, preot in satul Sărăceni, înfățișat în relație cu personajul colectiv al sărăcenenilor și observat în evoluție pe parcursul operei.
In realizarea portretului personajului se îmbină variate mijloace de caracterizare. Prin caracterizare directă, naratorul prezintă detalii de ordin moral: “drept și cumpănit”, cult, “a învățat multă carte”, sincer, “nu sucește vorba, spune drept în față”, dur, “aspru la judecată”. In realizarea portretului părintelui, autorul utilizează comparația pentru a evidenția perseverența personajului: “Părintele Trandafir e însă ca și capra în grădina cu curechi.”
Alte trăsături ale personajului sunt reliefate în operă prin mijloace ale caracterizării indirecte. Din atitudinile și relațiile sale cu ceilalti, “unde prindea oamenii, acolo îi ținea la sfaturi” reiese entuziasmul și hotărârea sa in misiunea de a le schimba viețile sătenilor. Părintele este, astfel, observat intr-un dublu conflict, tensiunile în relația cu sărăcenenii îmbinându-se cu cu propriile frământări sufletești în căutarea soluțiilor optime. Numele preotului, Trandafir, atestă eleganța caracterului său și statura sa impunătoare, noblețea obiectivului său, aflându-se în antiteza cu porecla care îi este dată de săteni, “Popa Tanda”, care oglindește modul greșit în care aceștia l-au perceput.
In concluzie, consider că autorul trezește cititorului admirația față de tipologia umană întruchipată de părintele Trandafir, tipul altruistului, conștient de misiunea pe care o are de îndeplinit.
Sper ca am ajutat cu ceva :)
In realizarea portretului personajului se îmbină variate mijloace de caracterizare. Prin caracterizare directă, naratorul prezintă detalii de ordin moral: “drept și cumpănit”, cult, “a învățat multă carte”, sincer, “nu sucește vorba, spune drept în față”, dur, “aspru la judecată”. In realizarea portretului părintelui, autorul utilizează comparația pentru a evidenția perseverența personajului: “Părintele Trandafir e însă ca și capra în grădina cu curechi.”
Alte trăsături ale personajului sunt reliefate în operă prin mijloace ale caracterizării indirecte. Din atitudinile și relațiile sale cu ceilalti, “unde prindea oamenii, acolo îi ținea la sfaturi” reiese entuziasmul și hotărârea sa in misiunea de a le schimba viețile sătenilor. Părintele este, astfel, observat intr-un dublu conflict, tensiunile în relația cu sărăcenenii îmbinându-se cu cu propriile frământări sufletești în căutarea soluțiilor optime. Numele preotului, Trandafir, atestă eleganța caracterului său și statura sa impunătoare, noblețea obiectivului său, aflându-se în antiteza cu porecla care îi este dată de săteni, “Popa Tanda”, care oglindește modul greșit în care aceștia l-au perceput.
In concluzie, consider că autorul trezește cititorului admirația față de tipologia umană întruchipată de părintele Trandafir, tipul altruistului, conștient de misiunea pe care o are de îndeplinit.
Sper ca am ajutat cu ceva :)
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Fizică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă