Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanu VA ROOOOG!
Răspunsuri la întrebare
Caracterizarea :Alexandru Lăpuşneanu este personajul principal al nuvelei cu acelaşi nume de Costache Negruzzi. Nuvela apare pentru prima dată în primul număr al revistei ieşene „Dacia literară” în 1840 sub titlul de „Scene istorice din cronicele Moldaviei”. Ca sursă de inspiraţie, autorul foloseşte „Letopiseţul Ţării Moldovei” de Grigore Ureche.
Alexandru Lăpuşneanu este un personaj cu rădăcina atestată istoric, individualitate proprie, complex, personaj pozitiv şi totodată negativ. După criteriul social şi uman, e tipul domnitorului tiran. După structura afectiv-intelectuală şi de caracter are un temperament mobil, sensibilitate nestăpânită. Viziunea asupra realităţii e pragmatică şi realistă.
În capitolul I, Negruzzi utilizează dialogul ca procedeu de caracterizare. Dialogul se bazează pe replici şi are scopul de a înviora acţiunea, dar şi de a-i da un dramatism uneori. Astfel, personajul îşi relevă propriile trăsături prin intermediul gesturilor şi al gândurilor. Lăpuşneanu vorbeşte în pilde, folosindu-se de exclamaţii şi întrebări retorice. El ştie cum să îndrepte ascuţitul discuţiei în orice situaţie. Sintagma „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu, şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi, şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră” denotă dorinţa şi voinţa de a domni, încăpăţânare, ambiţie, siguranţă şi hotărârea domnitorului.
Dacă în primul capitol caracterizarea şi portretul lui Lăpuşneanu este scos în evidenţă prin intermediul antitezei dintre boieri şi Lăpuşneanu, în al doilea capitol, caracterizarea lui reiese din antiteza romantică şi totodată conflictuală dintre domniţa Ruxanda şi el. Domniţa Ruxanda e plină de înţelepciune, gingăşie, pe când Lăpuşneanu e crud, nemilos şi făţarnic. Cerinţa domniţei de a înceta omorurile îl înfurie, punând mâna pe jugher. Este o reacţie necontrolată a lui, nepotrivită pentru un domnitor. Prin această acţiune, Lăpuşneanu dovedeşte a fi un om cu o fire impulsivă, obişnuit să judece şi să facă dreptate singur, după propriile reguli. Auzind cererea domniţei, Lăpuşneanu o mustră „pentru vorbele nebune”, dar promite în final că va înceta cu omorurile, însă nu înainte de a-i da leac de frică. În momentul de faţă, Lăpuşneanu încearcă să fie calm şi se poartă autoritar faţă de soţia sa, însă şi cinic pentru că în sine leacul promis o va îngrozi. Faptele lui sunt impresionante prin cruzime şi răzbunare: ospăţul unde sunt masacraţi 47 de boieri. Moţoc e dat pe mâinile mulţimii, ce-l sfâşie de viu pentru ca în final să fie asasinat. Lăpuşneanu surprinde caracteristicile boierilor. Capacitatea de a-şi stăpâni impulsurile violente îl ajută să câştige în orice situaţie. Este expert în manipulare, însă poate fi şi tandru („ o ridică ca pe o pană şi o pune pe genunchii săi:”) Reiese că e vorba de un conflict interior.
Alexandru Lăpuşneanu nu concepe să trăiască fără putere („Eu nu sunt călugăr. Sunt domn! Sunt Alexandru-vodă). Începe să-i ameninţe pe cei din jur, în momentul în care se trezeşte în letargie şi observă că este călugăr („M-aţi popit voi, dar de mă voi scula pe mulţi am să popesc şi eu”), şi ajunge să-ţi ameninţe propriul fiul când află că acesta este domn.
Alexandru Lăpuşneanu rămâne un personaj bine individualizat, cu lumini şi umbre, cu gesturi şi cuvinte memorabile conturând personalitatea domnului tiran.
Nuvela ‘’Alexandru Lapusneanu’’ are un numar relativ redus de personaje fata de roman,dar mai multe decat schita.
Accentul cade pe caracterizarea complexa a personajului principal.
Alexandru Lapusneanu este personajul principal,numele lui constituind titlul nuvelei. Este un personaj real,cu atestare istorica,infatisat in timpul celei de-a doua domnii.
Pe Lapusneanu il caracterizeaza cruzimea nemasurata,provenita dintr-o ura fara margini,dusa aproape la paroxism fata de boierimea tradatoare,lacoma de averi,spoliatoare a taranimii. E viclean,ipocrit,de o inteligenta diabolica,isi calca juramintele,e cinic si de un umor macabru,atunci cand ii arata doamnei Ruxandra,piramida de capete drept ‘’un leac de frica.’’
Nu este o simpla bruta insetata de sange,ci este un monarh absolut,ce nu tolereaza opozitia boierilor.
Este lucid si prevazator,cere parerea altora si isi exprima indoiala,este orgolios si darz,neabatut in hotararea sa,nu cedeaza si nu renunta usor ,de aceea respinge categoric si manios pretentia acestora de a nu intra in tara.
‘’-Daca voi nu ma vreti,eu va vreu pe voi,si voi merge ori cu voia,ori fara voia voastra. Sa ma-ntorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt.’’
Lapusneanu are o bogata experienta,incat isi da seama de adevaratele intentii ale lui Motoc,caruia i se adreseaza fara menajamente:
‘’ – Sa ma-ncred in voi?zise Lapusneanu,intelegand planul lui. Pesemne gandeati ca eu nu stiu zicatoarea moldoveneasca: <<Lupul parul schimba,iar naravul ba?>>’’
Totodata este un fin psiholog care sesizeaza cu usurinta caracterul si psihologia celor din jur. Pentru el,Veverita este un opozant vechi si deschis ,Spanioc este patriotul tanar si orgolios,Stroici un copil nestiutor si necunoscator de oameni caruia ‘’i se pare ca toate paserile ce zboara se mananca’’,iar Motoc este’’invechit in rele’’,deprins a se ciocoi la toti domnii,pe care i-a tradat pe rand.
Voievodul dovedeste abilitate politica,deoarece se apropie de popor ,indreptand nemultumirile acestuia catre boieri.
De aceea,gandind acest plan,el i se adreseaza lui Motoc: ‘’te voi cruta,caci imi esti trebuitor,ca sa ma usurezi de blestemurile norodului.’’
Inca de la sosirea sa’’norodul pretutindene il intampina cu bucurie si nadejde,aducandu-si aminte de intaia lui domnie ’’,caci nu-si da seama de adevaratul caracter al domnitorului.
La el nici chiar atitudinea binevoitoare fata de doamna Ruxandra nu este constanta ci dureaza doar pana cand aceasta ii aminteste de crimele savarsite:’’Lapusneanu posomorandu-se,desfacu bratele:Ruxandra cazu la picioarele lui’’.
Caracterizarea directa facuta de narator,este realizata prin expresii ca ‘’aceasta dasantata cuvantare’’,’’a-si dezvalui uratul caracter’’,’’dorul lui cel tiranic’’,’’vorbele tiranului ’’,dar acestea sunt putine,caci stilul naratorului se caracterizeaza prin obiectivitate. Alteori caracterizarea directa este facuta de alte personaje:’’bunul meu domn’’,’’viteazul meu sot(doamna Ruxandra)’’,’’crud si cumplit este omul acesta(Teofan)’’. Cele mai multe dintre trasaturile de caracter sunt evidentiate insa prin gesturi,prin mimica si prin felul de a vorbi. Gesturile si mimica sunt puse in evident printr-o serie de expresii,ca:’’silindu-se a zambi’’,’’ochii scantaiara ca un fulger’’,’’ochii lui hojma clipeau ’’,’’azvarli cu manie’’,’’raspunse cu sange rece’’,etc….
Comportamentul personajului ii reflecta si el,indirect,insusirile,iar acesta este relevant atat in momentele de sinceritate,de manifestare fireasca,cat si de ipocrizie,de disimulare.
Lapusneanu e in stare(vazandu-se popit)sa profere injurii la adresa clerului ,lucru infiorator pentru acea vreme,cu atat mai groaznic cu cat el este la un pas de moarte. Ar fi fost capabil chiar sa-si ucida sotia si pruncul,atunci cand presimte alianta cu dusmanii lui neimpacati:’’M-ati popit voi,dar de ma voi indrepta,pe multi am sa popesc si eu!iar pe cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei,ca sa nu mai asculte sfaturile boierilor si dusmanilor mei’’.
Capacitatea de cruzime si de ura a personajului este enorma si nu se poate masura decat cu rautatea si intrigile boierilor,adversarilor sai. In aceasta zbatere a sa, Alexandru Lapusneanu devine o natura problematica.
Dupa cum se observa, Costache Negruzzi creaza un personaj complex in persoana lui Alexandru Lapusneanu. Sper ca te.am ajutat =D