Caracterizarea lui Dima din ‘Elevul Dima dintr-a Saptea’
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Personajul este participantul la acțiunea unei opere epice și reprezintă un tip semnificativ, o individualitate cu trăsături fizice și morale distincte, puse în lumină de un șir de întâmplări situate într-un anumit context temporal și social.
Protagonistul fragmentului citat din opera literată “Elevul Dima dintr-a șaptea” scrisă de Mihail Drumeș, Dima, poate fi clasificat ca personaj principal, pozitiv și individual.
Autorul nu oferă un porter fizic al acestuia, lăsând cititorul să își contureze în minte imaginea unui elev de liceu. Totuși, trăsăturile morale ies puternic în evidență.
Prin autocaracterizarea realizată de Dima, se poate observa că băiatul este foarte atașat de familia sa, care a avut, probabil, o influență majoră asupra lui. De aceea, faptul că se află departe de cei dragi îl întristează și îi provoacă un sentiment de nostalgie, așa cum recunoaște prin fraza: “mi-e dor de mama, de moș Ioniță, de Grivei, de toți ai mei”.
De asemenea, tot cu ajutorul caracterizării directe iese în evidență faptul că acesta se simte părăsit, neputând să dezvolte un sentiment de apartenență față de internatul în care locuia: “Aici mă simt singur, străin, părăsit”.
Sensibilitatea lui Dima se face cu ușurință remarcată pe tot parcursul textului, dar este mai clară ca oricând în citatul: “Ce vreme frumoasă era ieri. Și acum… Păcat!”. Acesta arată că până și evenimentele considerate neînsemnate de către cei mai puțin sentimentali îl afectează cu ușurință.
Principalul mod de caracterizare pe care l-a abordat scriitorul este caracterizarea indirectă. Astfel, ea ne oferă multiple detalii asupra caracterului personajului.
Băiatul era un bun observator. Deși își putea exprima cu ușurință și claritate opiniile, știa când să se limiteze la observarea activă și analizarea situațiilor din jurul său. Un exemplu e cearta dintre Domisol și Magotu, în cadrul căreia nu a intervenit, ci doar a privit atent conflictul.
Cu siguranță caracteristica de bază a lui Dima e inteligența. Acesta poate oricând purta o conversație pe un subiect complex, demonstrația fiind conversația cu Șoimarul, în urma căreia protagonistul își spune: “Mă bucur că am găsit un coleg cu care să mă pot întreține în limba lui Voltaire”.
În fragmentul dat, băiatul își începe maturizarea. Este nevoit să plece de acasă, are primele sentimente față de o fată și învață să se integreze într-un nou mediu, printre necunoscuți. Cu alte cuvinte, se află în perioada dintre sfârșitul adolescenței și începutul vieții de adult. Prin urmare, acesta încearcă să descopere lumea din jur, să își formeze noi opinii, dar, mai ales, să își lărgească orizontul cultural. I se pare nefiresc ca alții să nu își dorească același lucru, de aceea se și gândește: “Nu-mi pot închipui cum un elev poate să doarmă în timpul orelor”.
Nu în ultimul rând, băiatul este respectuos față de cei din jur. El se așază lângă Magot, în spatele clasei, deși nu își dorește acest lucru. Mai apoi, când domnul director îl roagă să se mute în prima bancă o face, în ambele cazuri din politețe.
În concluzie, personajul Dima, deși este o fire complexă, are ca trăsătură dominantă de caracter inteligența, ceea ce îl încadrează în tipologia umană a persoanei înțelepte.