Caracterizarea lui Lică Sămădăul din Moara cu noroc de Ioan Slavici.
Răspunsuri la întrebare
“Lica, un om ca de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si subt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprincenele dese si impreunate la mijloc. Lica este porcar, insa dintre cei care poarta camasa subtire si alba ca floricelele, pipetar cu bumbi de argint si bici de carmajin, cu codistea de os impodobit cu flori taiate si cu ghintulete de aur.” Faptul ca era sef al porcarilor, il face sa se remarce printre slugile lui, porcari de rand, neingrijiti si neglijenti in ceea ce priveste imbracamintea, pe care naratorul o pune in valoare Samadaului, prin camasa si si pieptarul cu bumbi de argint, dar si biciul sau aparte. Tot in mod direct se caracterizeaza si el insusi: “Eu sunt Lica Samadaul…Multe se zic despre mine, si dintre multe, multe vor fi adevarate si multe scornite.”
Acesta se autocaracterizeaza intr-un mod realist, impunand frica si respect: “Tu vezi un lucru: ca umblu ziua-n amiaza mare pe drumul de tara si nimeni nu ma opreste in cale, ca ma duc in oras si stau de vorba cu domnii.”. Da dovada de un om dur “De la mine nimeni nu cuteaza sa fure, ba sa-l fereasca Dumnezeu pe acela pe care as crede ca il pot banui” si curios “Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe dru, cine trece pe aici, cine zice si cine ce face si voiesc ca nimeni afara de mine sa nu stie”. Fiind constient de impactul care il are asupra oamenilor, Lica se asigura inca de la prima discutie cu Ghita ca isi va intimida adversarul, finalizand convorbirea intr-un mod amenintator “Cred ca ne-am inteles?!”, fara a lasa loc de vreo contrazicere. Ghita ajunge sa se convinga de viclenia lui, marturisindu-i lui Pinta urmatoarele “E un om viclean si nu-l pot prinde!”.
Astfel, prin caracterizarea directa, naratorul omniscient il prezinta inca de la inceput ca pe un stapan absolut peste oameni si locuri, autoritar, iar din relatiile lui cu celelalte personaje reies si alte trasaturi ale lui.
Batrana isi formeaza o parere buna despre Lica de la prima vedere “Un om preacumsecade, grai batrina, privind in urma lui”, in comparatie cu Ana care nu il agreeaza inca de prima data, afirmand ca “e oarecum fioros la fata“. Insa cel mai bine il poate caracteriza Pintea, fostul lui tovaras, devenit jandarm doar pentr a se razbuna “El are o slabiciune, una singura: sa faca, sa se laude, sa tie lumea de frica si cu toate aceste sa iza si de dracul si de muma-sa. Sa riza de noi, Ghita.”(caracterizarea directa)