Question

Caracterizarea personajelor din Doua Loturi de ion luca caragiale

Answer 1

                         ” Două Loturi ” 
                                                    Ion Luca Caragiale

 ✔ Lefter Popescu
_________________________________________
 
        Personajul principal al nuvelei, Lefter Popescu face parte dintr-o familie populară în opera marelui Caragiale, aceea a micului funcționar, cu un regim existențial monoton, anost, lipsit de personalitate și de perspective, obligat la umilințe și constrângeri. 
        Eroul este caracterizat, cu mici excepții, prin mijloace indirecte, căci intenția prozatorului nu este aceea de a da contur unei personalități, ci de a construi un profil anonim și de a studia un caz de alienare în anumite împrejurări. Onomastica trimite, prin prenumele Lefter, la condiția materială de om rămas fără bani, iar, prin numele Popescu, la lungul șir al poveștilor care se pierd în mulțime.
        Inițial, el neagă ideea c-ar putea fi norocos, dar în momentul aflării numerelor câștigătoare se angajeză cu întreaga sa ființă în căutarea himerei, plonjând în iluzie, din ale cărei mreje nu va mai putea ieși. Eroul nu-și mai controlează reacțiile: acasă sparge un set de farfurii; e violent, gata s-o omoare pe Chivuța care a primit jacheta unde credea că sunt biletele, ” se uită cruciș și scrâșnește din dinți ”, râde prostește; amenință, este injurios; iese din sediul secției ” în fuga mare ca un nebun ”. I se pare că în jurul lui s-a țesut o amplă conspirație, că este o victimă a tuturor, în timp ce gesturile sale își pierd orice sens, constituie o reprezentație a unei marionete, fără consistența vreunor trăiri intime.
         Găsirea biletelor provoacă trăirea fericirii extreme, regăsirea liniștii, ” acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năpraznic uragan: fața ei este senină fără creț, pe când în frunte-i zac atâtea sfărâmături de corăbii înghițite pe de-a pururi înainte de a fi putut ajunge la liman ”. Acum eroul devine stăpân pe sine, puternic și își dă demisia semnând Eleutheriu Popescu, semn al totalei libertăți și, totodată, gest de răzbunare pentru slujba unde ” turbanul ”, șeful său, îl obliga la supunere și constrângeri. 
         Acum ” intră hotărât la șeful ” și este ” omul care a scuturat jugul nesuferitei robii ”. Momentul confruntării cu listele oficiale ale seriilor câștigătoare este dramatic. În fața realității ” simte o sfârșeală și cade, alb ca porțelanul ”, iar la cuvântul ” viceversa ”, ” se face vânăt ca ficatul ” și se descarcă într-o avalanșă de invective. În acest punct ” a-nceput să se jelească, să se bată cu palmele peste ochi și cu pumnii în cap și să țopăie din picioare ”. Au fost suficiente câteva zile ca destinul să-l prăvălească pe Lefter Popescu de pe culmile însorite ale fericirii în bezna minților rătăcite, trecându-l prin coșmarul căutărilor febrile.


       Caragiale urmărește un itinerar psihologic, cu trăsături ce se definesc prin reacții, atitudini, comportament și limbaj, realizând o figură memorabilă din galeria mărunților funcționari.
         ” Două Loturi ” a fost publicata în ” Gazeta Sateanului ” ca mai apoi, în 1901 a fost adaugată în ” Volume și schițe ”.