caracterizarea personajului ghiorghita din romanul baltagul repede dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Ghiorghiță Lipan, personaj principal al romanului, este este reprezentant al celui cate se inițiază in viata. Aflându-se la varsta adolescentei, acesta are trairi contradictorii. Călătoria parcursa de tanar are un caracter inițiatic schimbându-i acestuia atitudinea și marcând simbolic despărțirea de copilarie. La început el este sfios, nesigur si reținut, drumol alături de mama sa având rolul de a-l maturiza. Baiatul învață să descopere lumea observa, analizează, își învinge temerile (vegea din râpă) și își răzbună corect tatal (lovitura data lui Bogza). Personajul este caracterizat prin mijloace directe şi indirecte, prin relaţia cu alte personaje,evindenţiindu-se câteva trăsături specifice : interiorizare, sensibilitate, credinţă, agerime şiinteligenţă, respect faţă de deciziile Vitoriei, modestie.Portretul fizic îi evidenţiază vârsta, ilustrând trăsături fizice specifice adolescenţei: “era un flăcăusprâncenat(…)întorcea un zâmbet frumos ca de fată şi abia începea să-i înfiereze mustăcioara”.Trăsăturile morale ale lui Gheorghiţă reies din fapte şi gânduri, el săvârşind în final, cu mult curaj,actul justiţiar.Tânărul îşi admiră mama, ea reprezentând centrul lumii sale şi fiind aceea care îl ocroteşteşi îl protejează indirect. Cu toate acestea, Vitoria este conştientă de determinarea şi cunoştinţelenumeroase ale fiului ei şi, deşi considerându-l temător, femeia ştie că de aşa ceva avea nevoie înmomentele ce aveau să urmeze.Nefiind încă desprins de lumea basmelor şi a copilăriei, Gheorghiţă îi judecă pe cei din jur cafăcând parte dintr-o lume fantastică, distinctă de a lui. De aceea, văzând că mama îi intuieştegândurile, băiatul rămâne confuz şi uimit : “ Mama asta trebuie să fie fermecătoare; cunoaşte gândulomului“. Învăţând permanent din reacţiile mamei: “femeile îs mai viclene şi mai iscusite la vorbe,iar bărbaţii îs mai proşti, dar mai tari în virtute”, băiatul depăşeşte treptat obstacolele necesare înmaturizare.Ca instrument magic, Gheorghiţă primeşte de la mama sa baltagul nepătat de sânge, aflîndu-se înipostaza mitică a lui Horus.Drumul, fiind lung şi anevoios, asemenea unui labirint, reprezintă pentru tânăr o adevăratăîncercare. Mergând dinspre iarnă spre primăvară, dinspre întuneric spre lumină, spre adevăr,Gheorgiţă învaţă să se supună mamei, să cunoască cu adevărat lumea şi să-şi înfrângă propriilelimite.Desigur, acest traseu al iniţierii, al confruntării cu realitatea, presupune de asemenea şi oprobă grea, şi anume înfruntarea morţii. Descoperirea rămăşiţelor tatălui îl marchează profund,trezindu-i băiatului o groază cumplită. Momentul semnificativ din roman în acest sens îl reprezintăprivegherea osemintelor lui Lipan. Supunerea lui Gheorghiţă este redată astfel prin acest lucru,coborârea în râpă şi veghea solitară simbolizând coborârea în Infern, învingerea morţii şirevenirea la lumină odată cu renaşterea naturii: “singurătăţile muntelui pulsau de apele primăverii,viaţa tainică îşi întindea iar punţile”.Teama în faţa morţii este redată de reacţia băiatului, rămas singur: “Dar de când trăia pe lume nu-ifusese dată o asemenea cumplită vedere”. Acolo, în acel moment, Lipan reînvie spiritual în fiinţafiului său, odată cu venirea primăverii ce aduce reînvierea naturii şi restabilirea ordinii cosmice:“Sângele şi carnea lui Lipan se întorceau asupra lui în paşi, în zboruri şi în chemări”. Depăşindfrica, Gheorghiţă revine la realitate cu stăpânire de sine şi înţelegând determinarea nemăsurată cel-a cuprins şi pe el, în legătură cu nedreptatea sorţii tatălui său.
#ECHIPABRAINLY! ❤️