Caracterizarea personajului popa tanda
Răspunsuri la întrebare
Salut !
❁❁❁❁❁
✦✦✦ Publicată în revista „ Junimea ”, nuvela apare ca o ilustrare a proverbului „ omul sfințește locul ” și a ideii moralizatoare ca viața merită trăită, dar nu oricum, ci cu demnitatea conferită de muncă. Părintele Trandafir apare în toate momentele subiectului și încă din titlu este anuntață prezența acestuia, prin porecla atribuită de către săteni. Autorul l-a construit ca un model spiritual al satului românesc, Popa Tanda fiind un personaj complex, caracterizat atât în mod direct, cât și în mod indirect, prin faptele sale, prin relația cu sătenii, atitudine, vorbe și comportament fiind astfel o individualitate bine conturată.
Prin caracterizarea directă, autorul evidențiază un sumar portret fizic al personajului trecut de prima tinerețe: „ părun cărunt ” și „ barba căruntă ”. Aflăm că personajul nostru este un om încăpățânat, dar și foarte ambițios, pentru că își dorește să schimbe cu orice preț mentalitatea oamenilor ce trăiesc în Sărăceni , care cultivă legume și nu se dă bătut pentru că: „ era ca și capra în grădină cu curechi: când îl scoți pe ușă îți intră pe gard ”, secvență ce sugerează și perseverența părintelui.
Din perseverența sătenilor, însușirile personajului sunt receptate diferit în diferite momente ale acțiunii. La început adoptă o atitudine de apreciere din partea vecinilor: „ - Așa popă n-a mai fost în Sărăceni ”, apoi devin respingători cu acesta sau de ostilitate: nu mai vin la biserică și îi pun o poreclă badjocoritoare: „ popa Tanda ”, un derivat de la verbul „ a tândăli ”, adică a umbla fără rost, urmând să îl reclame la episcop.
La primele încercări reușite ale personajului principal de a-și schimba propria sa viață, sătenii fac constatarea că părintele este: „ omul dr.acului ”. Abia după observă că foloasele muncii încep să prospere și ei, își schimbă părerea despre preot într-una de admirație și, chiar de respect. Faptele, vorbele și frământările sufletești ale preotului relevă indirect complexitatea personajului. Acesta dovedește tărie de caracter și depășește criza psihică, începând să muncească și șă-și schimbe înfățișarea casei. Deoarece are o gândire practică acesta obține venituri din agricultură și din negustoria cu lese.
Ultima parte a acestei nuvele îl prezintă pe personajul nostru la bătrânețe, unde se află înconjurat de familie și fericit cu viața împlinită.
Bun cunoscător al sufletului uman, autorul Ioan Slavici realizează un personaj complex, în ciuda intenției moralizatoare, preotul Trandafir rămânând un om adevărat: „ pe care îl legitimiează propriile fapte ”, după intenția mărturisită a scriitorului român.
Ne amintim ! ♥
1. Ce este personajul ?
Personajul este ipostaza prin care scriitorul ( autorul ) își poate exprima în mod indirect gândurile, sentimentele și atitudinile, în opera epică sau dramatică.
2. Care sunt tipurile de personaje ?
Tipurile de personaje sunt:
- după locul ocupat în operă - principale, secundare, episodice, figurante;
- după semnificația morală - pozitive sau negative;
- după modul în care sunt construite - individuale sau colective;
3. Ce cuprinde o caracterizare de personaj ?
O caracterizare de personaj cuprinde trăsăturile prezentate direct și indirect de autor și de către personaje sau prin autocaracterizare și redau următorul plan:
- Introducerea: încadrarea personajului în operă ( locul, tipul de personaj, statutul său prezentat în operă );
- Cuprinsul: prezentarea însușirilor fizice și morale;
- Încheierea: opinia generală despre acest personaj;